Cuvant la Duminica a VIII-a dupa Rusalii
In timpul verii, credinciosii de la tara isi duc traiul mai mult in mijlocul naturii. De dimineata pana seara si de foarte multe ori si in timpul noptii, la lumina lunii, ei se infratesc cu pamantul, prin munca.
Strangand roadele de pe camp, ei isi dau seama ca in fiecare rod, in fiecare bob de grau este o impletire tainica intre stradania omului, intre sudoarea fruntii lui si binecuvantarea lui Dumnezeu, care da ploaie la buna vreme si lumina binefacatoare a soarelui.
Cand seamana sau cand culege roadele, credinciosul de la tara isi descopera fruntea si indreapta un gand, o rugaciune de cerere sau de multumire lui Dumnezeu, ca si cand ar face o slujba in care marturiseste: „Ale tale dintru ale Tale sunt toate Doamne”.
Datoria noastra este sa muncim, sa aram, sa semanam si sa ingrijim mereu pamantul. Dumnezeu binecuvanteaza munca si trimite ploaie si soare la buna vreme.
Omul este o fiinta lasata de Dumnezeu, care are trup si suflet. Precum trupul are lipsa de hrana, de aer, de lumina, de imbracaminte, tot astfel si sufletul are foamea si setea lui. Iar aceasta foame si sete a sufletului o poate astampara din plin numai adevarul si credinta in Dumnezeu. Relatand minunea inmultirii painilor, Sf. Evanghelist Ioan ne arata ca Mantuitorul a vorbit cu prilejul acesta, nu numai despre painea care satura trupul, ci si despre „painea vietii”. Auzind aceste cuvinte, multimile au zis: „Doamne, da-ne totdeauna painea aceasta”.
Ce mare lucru, ce mare bucurie este aceasta sa stim ca Iisus Hristos este pentru noi Painea vietii vesnice. Asa de mult ne iubeste Hristos incat inainte de patima sa cea de buna voie a asezat taina iubirii noastre cu El pentru totdeauna, prin Sfanta Impartasanie. La Cina cea de taina, Iisus a implinit fagaduinta de a nu-i parasi pe Sfintii Apostoli si a lasat testamentul unirii cu toti cei ce cred in El prin Taina Sfintei Impartasanii.
Sa ne daruim pentru cresterea si desavarsirea semenilor pe drumul binelui, sa le devenim folositori si necesari ca painea, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.
Pr. Stefan Al. SAVULESCU
