„Dupa 1971, am devenit una dintre persoanele cele mai supravegheate”
Asa cum aratam in editia de ieri, fostul presedinte al Romaniei, senatorul PSD Ion Iliescu, a facut la Valenii de Munte, o serie de declaratii in legatura cu «dosariada», pe care o califica drept o «vanatoare de vrajitoare», context in care a mentionat ca este si impotriva Legii lustratiei. Si asta pentru ca „reflecta o mentalitate inapoiata si retrograda – specifica regimurilor totalitare, eu insumi traind pe piela mea acest lucru”. „Terminam patru clase elementare si urma sa dau examen de admitere la liceu – si-a inceput Ion Iliescu marturisirea. Pe vremea aceea, s-a introdus, in regimul lui Carol al II-lea, obligatia ca toti copiii care se inscriau la admitere, sa trimita certificat de buna purtare a parintilor. Or, tatal meu era la inchisoare – detinut politic – si, din aceasta cauza, n-am putut sa ma prezint la examenul de admitere. Iata o prima lustratie! O mentalitate total antidemocratica si antiumana – sa raspunda copiii pentru greselile parintilor sau viceversa.”
Mergand pe aceeasi tema, Ion Iliescu a continuat cu marturisirile din anii in care a ajuns la varsta maturitatii si a avut, el insusi, probleme. „Speriat de posibilitatea rasturnarii lui, Ceausescu a copiat modelul nord-coreean si atunci am intrat in coliziune cu el. Mi-am exprimat dezaprobarea pentru un model care nu putea fi propice pentru o tara europeana, spunand ca era un regim antiuman, unde oamenii sunt transformati in roboti care repetau frazele liderului. In 1971 – cu toate ca fusesem promovat de el ca secretar al CC, intr-o plenara, tot el m-a destituit si m-a trimis la reeducare, in stil chinezesc, la Timisoara, apoi si la Iasi. Si pentru ca nu a fost multumit, m-a trimis, apoi, in domeniul apelor, eu fiind, de altfel, inginer in hidroenergie. Apoi, am fost director la Editura Tehnica, perioada in care am fost urmarit la zi, cu toate ca nu mai eram nici membru al BOB (Biroului Organizatiei de Baza). Dupa 1971, am devenit una dintre persoanele cele mai supravegheate. Trei echipaje ma urmareau continuu. Erau trei Dacii: doua mergeau dupa mine, de acasa la serviciu, o a treia masina imi supraveghea casa si sotia. Asa am trait! Iar cand eram la Timisoara, unul dintre sefii de acolo mi-a spus sa am grija ca sunt urmarit pas cu pas, ca toate telefoanele sunt ascultate, ca peste tot sunt microfoane, la birou, acasa, ca stiu tot, inclusiv cu cine ma intalneam. Iar oameni care pana in ’71 se laudau de prietenia cu mine si se afisau cu mine, au inceput sa ma ocoleasca, iar pe unii i-am ocolit eu, ca sa-i protejez si sa nu-i pun in dificultate”.
Legat de dosarul sau de la Securitate, Ion Iliescu a declarat ca nu l-a interesat asa ceva. „Eu am vorbit cu Dorli Blaga – fiica lui Lucian Blaga si sotia profesorului de filozofie Tudor Butnariu. Ea s-a dus si a vazut dosarul meu si mi-a spus, dupa aceea, ca a fost ingrozita sa constate ca oameni in care aveai toata increderea dadeau informatii despre mine. Ce placere credeti ca as fi avut sa vad asa ceva ?! Imediat dupa 22 decembrie 1989, am desfiintat Securitatea pentru ca era institutia pe care o consideram nociva pentru viata noastra si am creat altceva – SRI – dupa modelele structurilor speciale din tarile democratice, si am eliminat tot ceea ce inseamna politie politica si mijloacele de a aresta oameni, de a-i retine etc. Si iata, acum, revenim la niste mentalitati care pun in pericol democratia.
Pe de alta parte, aceasta actiune de cercetare a arhivelor Securitatii, cu toate stangaciile ei, are si latura ei pozitiva: vedem ca unii cu gura mare, care faceau pe anticomunistii foarte vehementi, erau niste amarati de turnatori la Securitate ! ”
N.Dumitrescu
