„Sunt impotriva divortului intre ceea ce vrea creatorul si ceea ce-si doreste publicul”
Regizor, scenarist, actor, profesor universitar, scriitor, eseist, prezent in dictionarele si enciclopediile internationale precum „Who’s who international in the world” sau „L’Enciclopédie du cinéma”, Geo Saizescu s-a aflat, pentru cateva ore, la Ploiesti, la spectacolul de gala a celui mai recent film al sau – „Pacala se intoarce”. Prilej cu care ne-a incredintat cateva dintre opiniile si gandurile sale despre publicul romanesc si productia cinematografica actuala. De numele regizorului Geo Saizescu se leaga, de altfel, pelicule care au facut istorie in cinematografia autohtona, dintre care amintim: „Un suras in plina vara”- realizat in 1963, „Dragoste la zero grade” (1964), „Asta seara dansam in familie” (1972), „Pacala” (1974), „Eu, tu si Ovidiu” (1977), „Secretul lui Bachus” (1984), „Harababura” (1990).
– Printre orasele alese sa gazduiasca spectacole de gala cu „Pacala se intoarce”, film pe care l-ati realizat in urma cu doi ani, se afla, iata, si Ploiestiul. Exista un motiv special pentru aceasta alegere?
– Decizia de a prezenta acest film la Ploiesti este un omagiu adus umorului romanesc, reprezentat, cu atata succes, de Caragiale. Nu mai pun la socoteala faptul ca personajul principal al filmului -Pacala tanar, este interpretat de un actor ploiestean si ca multi dintre tinerii mei studenti de la Facultatea de Arte provin din aceasta zona. Si-apoi, publicul ploiestean are o receptivitate speciala a fenomenului artistic, pe care am observat-o cu multi ani in urma, din perioada in care am montat un spectacol la teatrul dramatic care poarta astazi numele lui Toma Caragiu. Desi foarte aproape de Bucuresti, publicul ploiestean reuseste sa reziste influentelor Capitalei, sa fie el insusi, ca ambitii culturale, sportive, dar si umane.
– Dupa ani de absenta din peisajul international, filmul romanesc a inceput sa fie apreciat in Europa. Ma refer la recentele succese obtinute de tinerii regizori la TIFF (Transilvania International Film Festival) sau la Festivalul de la Cannes. Nu inseamna ele o recunoastere, in plus, a valorilor cinematografiei autohtone ?
– Fara indoiala, reprezinta un castig de imagine. As vrea insa ca succesele festivaliere sa se traduca si in succese de public. Stiti foarte bine ca, de multe ori, aceste doua lucruri nu coincid. Personal, le doresc tinerilor regizori, carora le apreciez indrazneala, pe care noi nu am avut-o la vremea tineretii noastre artistice – nici nu prea era posibil la acea vreme – ca aceste castiguri de imagine in lume sa fie, de fapt, un castig pentru publicul autohton. Filmele actuale sa reflecte intr-adevar aspiratiile, dorintele, durerile si sperantele acestuia. Eu sunt impotriva divortului intre ceea ce gandeste creatorul, regizorul, si ceea ce vrea publicul cu adevarat.
– Potrivit statisticilor, romanii merg din ce in ce mai rar la cinematograf. Care sa fie cauza, in opinia dumneavoastra?
– Vreau sa va spun ceva: in literatura, in teatru, in muzica, in televiziune, se observa astazi o instrainare de nevoile omului. Numai daca ne uitam la televizor, cu toata agitatia asta de sezon, cu stirile nenumarate despre presedinte care petrece cu sotia pe litoral etc, ai impresia ca tara asta o tine tot intr-un dans. Pe cand, adevarul este, din pacate, trist, e un adevar al saraciei, al mizeriei, al lipsei de ideal, de atasament fata de valorile nationale. Or, fara respect fata de aceste valori, parerea mea e ca, pe viitor, nu vom insemna nimic in conclavul european.
Raluca ENE
