„Aranjamentele de culise – posibil motiv pentru ratarea organizarii Mondialelor in Romania”
Romania a pierdut, la mustata, organizarea Campionatelor Mondiale de handbal din 2009. De unde porneam ca favoriti, dupa trei runde de voturi, in finala au ramas Croatia si Romania, pentru ca balanta sa incline, la Munchen, in favoarea Croatiei. De ce am ramas de caruta, aflati in interviul de mai jos.
– Inainte de plecarea la Munchen, erati foarte optimist…
– Am trecut de la extaz la agonie. Nici in ruptul capului nu ma asteptam ca Romania sa rateze organizarea Campionatelor Mondiale din 2009. Dar, acum mi-am dat seama ca, inca, mai am de invatat. Se pare ca sunt si un pic naiv.
– Nu sunteti prea exigent cu dumneavoastra ?
– Ce alta stare pot avea acum ? Nici nu-mi vine sa cred ca a fost aleasa Croatia in locul nostru. Sigur, dupa aflarea rezultatului, am fost consolat de catre oficiali, dar asta nu tine de cald.
– Care au fost atuurile Croatiei fata de noi ?
– Domnule, chiar nu pot sa-mi dau seama. Delegatia Romaniei a avut mesajele presedintelui Basescu, ale premierului Tariceanu si, nu in ultimul rand, garantia guvernamentala ca ne vom tine de cuvant in legatura cu ceea ce promitem. Ma refer aici la conditiile oferite participantilor si delegatiilor celor 24 de tari. Ba, ca un argument in plus, am avansat si o suma, este vorba despre 500 de mii de euro, care ar fi fost alocata oaspetilor. Am pus pe tapet si varianta primirii, pe cheltuiala noastra, cu trei zile inainte, a tarilor din afara Europei. In zadar…
– Factorul politic ar fi putut juca vreun rol ?
– Aici chiar a fost ceva hilar. Au fost 18 membri in Comisie, dintre care 11 sunt din afara Europei. Doi dintre acestia din urma pare ca au motivat nealegerea noastra pe temeiul instabilitatii politice. Chestiune paralela cu handbalul, cu sportul si cu toate, pana la urma.
– La ce diferenta am pierdut ?
– Unul sau doua voturi. Inclin sa cred, mai repede, ca numai unul. De aceea imi pare atat de rau.
– Imediat dupa aflarea rezultatului, ati declarat ca nu veti mai propune niciodata organizarea, la noi, a vreunei competitii…
– Eram destul de suparat. Nici acum nu sunt in apele mele. Cu timpul insa, poate imi voi revizui, cum se spune, atitudinea.
– Revenind la garantia de 500 de mii de euro. O puteati onora ?
– Cu siguranta. Acum, cifra este estimativa. Putea fi mai mult sau mai putin. Aveam, in schimb, asigurarea Guvernului ca ni se vor pune la dispozitie banii de care avem nevoie, deci nu acesta a fost motivul de indoiala in ceea ce priveste seriozitatea noastra.
– Daca ati fi fost in postura celui care a decis, pe ce motiv nu ati fi ales Romania ?
– Fiindca stam prost la infrastructura. Aici nu ma refer la banalele terenuri de joc, ci la salile de sport care urmau sa gazduiasca partidele. Noi am spus ca arena din Bucuresti va avea o capacitate de 16.000 de locuri. In plus, am promis marirea capacitatii salii din Brasov. Ei bine, la inspectia premergatoare, nimic nu era demarat. Probabil ca aici s-a gasit „cuiul lui Pepelea”. De aceea, as recomanda oricarei federatii, indiferent ca-i vorba de handbal, tenis sau volei, sa nu mai candideze la organizarea vreunei competitii inainte de a fi sigura ca are infrastructura necesara.
– In conditiile actuale, credeti ca arenele amintite vor fi construite ?
– Nu stiu. Oricum, cred ca ni s-a facut o mare nedreptate, dar asta este. Poate tragem invatamintele de rigoare din aceasta experienta nefericita, desi, in afara de lipsa infrastructurii, nu stiu ce altceva sa fi cantarit in nealegerea noastra. Posibil sa fi fost victimele unor aranjamente de culise.
Fl. TANASESCU
