• ANGHINAREA esta originara din sudul Spaniei si a fost introdusa in terapeutica inca din secolul al 16-lea. De la aceasta planta se folosesc frunzele, care din punct de vedere terapeutic se caracaterizeaza prin efecte benefice in cazul bolilor de ficat si rinichi, avand proprietatea de a mari secretia biliara si diureza, regland in acelasi timp procesul de formare a colesterolului. Este indicat ca tratamentul cu anghinare sa se faca progresiv, incepand cu doze mici, in primele zile, care apoi sa creasca treptat. Ceaiul din acest produs are si insusirea de a diminua zaharul din sange, dand bune rezultate in unele forme de diabet. Ca diuretic, ceaiul din aceasta planta se recomanda in nefritele acute si cronice, deoarece mareste volumul de urina si favorizeaza eliminarea ureei si a substantelor toxice care se formeaza la nivelul ficatului. Ceaiul de anghinare mai este un bun adjuvant in unele afectiuni ale inimii care se manifesta prin hipertensiune, ateroscleroza si angina pectorala. Cercetarile mai noi atribuie anghinarei proprietati antimicrobiene.
