Erori impardonabile
O revista brasoveana, scrisa in limbile romana si italiana, a publicat un articol amplu despre prietenia dintre Mihai Eminescu si Veronica Micle cu titlul „O romantata poveste de dragoste: Mihai Eminescu – Veronica Micle”, in care ni se spune ca mormantul poetului nostru national s-ar afla intr-un cimitir din Iasi. Iata textul ce contine acest fals:
„Mormantul din apropiere, vizitat zilnic de numerosi prieteni (este vorba despre mormantul Veronicai Micle, situat in cimitirul manastirii Varatec), departe de cel al lui Eminescu, de la Iasi, atrage atentia prin filozofia versurilor de pe placa de marmura, montata ulterior de fiicele poetei…”
Astfel, cititorii neinformati, indeosebi cei din Italia, vor retine neadevarul ca Mihai Eminescu a fost inmormantat intr-un tintirim iesean.
Cu toate ca, in articolul citat, nu este amintit teiul lui Eminescu, totusi credem ca in mintea autorului a existat o confuzie cu privire la localitatile in care se afla mormantul si, respectiv, teiul lui Eminescu. In realitate, mormantul lui Mihai Eminescu se gaseste in Cimitirul Belu din Bucuresti, iar la Iasi, pe dealul Copou, se afla teiul poetului.
Sunt si alte erori in articolul la care ne referim. Din multitudinea acestora vom releva si corecta doar cateva.
Nu „episoade”, ci „destine” trebuia sa scrie autorul intr-o fraza introductiva, care toata-i defectuos construita. In propozitia urmatoare exista doua erori: „Un studiu atent al evolutiei vietii celor doua personalitati, fiecare la dimensiunea lui, confirma din plin concluziile de secole ale specialistilor si previziunile lor astrale”. Se cuvenea sa scrie „evolutiei vietilor celor…” si „la dimensiunea ei”.
O greseala care se repeta este „nefiinta”. „Ceea ce i-a unit pe cei doi in acest unic univers a fost, ca o stranie coincidenta, anul nasterii (1850) si cel al trecerii in nefiinta (1889)”. Apoi: „Cu toate acestea, ceea ce a caracterizat dragostea dintre Eminescu si Veronica a fost continuitatea mentinerii ei din momentul primaverii vieneze si pana in ziua in care a trecut in nefiinta”. Nu „nefiinta”, ci „eternitate” este cuvantul potrivit. Iar partea finala a ultimei fraze citate ar avea aceasta forma”… din momentele primaverii vieneze pana in zilele in care au trecut in eternitate (sau in vesnicie)”.
Mihai Stere DERDENA
