Nicolae Safta (foto), seful serviciului de Politie Comunitara din Busteni, zambeste condescendent cand aude de institutiile omoloage din Azuga si Sinaia: avem de-a face cu gabarite incomparabile, categoria grea si categoria usoara, cu profesionisti la baza Caraimanului si ageamii de-o parte si de cealalta a acestuia.
In timp ce respira cu superioritate, politistul trece in revista efectivele covarsitoare pe care le are in subordine: 23 de oameni, inzestrati cu masina (caz unic pe Valea Prahovei!), sediu nou, mobilier ultimul racnet, calculator, internet, imprimanta si – din modestie – insiruirea se opreste aici. 6 dintre cei 23 de politisti sunt dirijati catre ordinea si linistea publica, in timp ce restul se ocupa cu paza. Muzeul Cezar Petrescu, Grupul Scolar Busteni, sediul Primariei si Serviciul Administratiei financiare sunt obiective pe care nu trebuie sa le scape din ochi. Deocamdata, mai multa treaba au cei 6 de la ordinea publica. „Problemele mari le avem cu bucurestenii. Cand dau de aerul asta tare de munte, incep sa-si inchipuie c-au ajuns in lumea lor: parcari pe spatiul verde sau pe trotuar, distrugerea cosurilor de gunoi, a garduletelor sau a monumentelor.”, spune Nicolae Safta. Descrierea trebuie tratata totusi cu superficialitate, intrucat peisajul nu e chiar atat de sumbru: de la-nceputul anului si pana acum, in chitantierele politistilor comunitari din Busteni s-au strans amenzi doar de 100 de milioane de lei vechi. Aceasta in ciuda faptului ca, pentru „bucurestenii” care vor sa planteze urme de roti in locul ierbii, Primaria pregatise – printr-o hotarare de Consiliu Local – amenzi de la 1 la 6 milioane lei vechi.
Nostalgia unui veteran
„Nici cand eram la Politia Judiciara, nu visam sa am asemenea dotari”. Da, Nicolae Safta s-a calit vreme de 30 de ani pe frontul exigent al politiei care ancheteaza crimele si infractiunile periculoase. „La varsta la care, astazi, pustii intra in discoteci, eu am intrat in politie”. Intrand foarte curand, a iesit foarte devreme: la 49 de ani. Pensionar, ideea continuarii activitatii i-a suras. Pe langa munca fara preget pe care o desfasura inainte, militarul pare sa fi aterizat astazi intr-un balansoar de odihna, a carui bataiala o priveste cu bonomie. O singura dificultate ii mai abureste experimentatului politist seninatatea: daca serviciul pe care il conduce acum se numeste Politie Comunitara, atunci cum sa-i mai spunem celeilalte politii? Vorbitorul dezleaga singur enigma: Politie-politie!
Ionut STANESCU
