Postasii bat cale lunga pana la destinatari
10 postasi si 6 oficiante; zeci de kilometri parcursi de-a lungul si de-a latul orasului; sute de scrisori duse, in fiecare zi, la destinatari; aproape 400 de exemplare de publicatii distribuite zilnic. Acestea ar fi cateva repere care, intr-o prima exprimare, ar contura activitatea Oficiului Postal din orasul Breaza. Despre specificul muncii factorilor postali de aici, a oficiantelor, am discutat mai pe larg cu inlocuitorul dirigintelui oficiului – dna Ana Sandu – si cu doi postasi de sector. Asadar, cei 10 postasi bat zilnic tot atatea sectoare in care este impartit orasul pentru a asigura contactul localnicilor cu lumea. In tolbele lor sunt ingramadite pana la sute de exemplare de publicatii – ziare, reviste, periodice etc., la care se adauga scrisorile, ca si alte trimiteri postale.
In zona Frasinet, de pilda, postasul Mihai Comanoiu bate zilnic cam 12 kilometri, ca sa ajunga la cei aproximativ 1.000 de locuitori din „arondisment”. „Ii fac pe jos deoarece o bicicleta nu mi-ar fi de nici un folos. Trebuie sa traversez cale ferata, apoi garla (prundul Prahovei – n.n.), dupa care trebuie sa urc dealul, uneori cu noroiul pana la glezna” – ne spunea postasul. Lucrurile nu-s mai usoare nici pentru cel care raspunde de Gura Beliei. Postarita Ramona Supeala – care inlocuia titularul aflat in concediu – ne declara ca “aproximativ 10 kilometri fac zilnic cu tolba, in care se afla circa 100 de ziare si, uneori, pana la 300-400 de scrisori”.
Greu este si la ghiseu (in foto), acolo unde oficiantele asigura o diversitate de servicii postale specifice dar si indeplinirea unor conventii stabilite cu diversi beneficiari. Este vorba, in special, despre incasarea numeroaselor facturi (telefonice, electrice, gaze, telecablu), rate pentru banci etc. Si lumea este atat de grabita, ca uita, uneori, sa-si ia chitantele pentru banii depusi, iar apoi vin si reclama ca nu le-au primit ! „Multi clienti nu inteleg ca, operand pe calculator, dureaza cateva momente pana iese factura sau chitanta, si pleaca” – ne spunea Ana Sandu.
Dar reclamatiile au si alte nuante. De exemplu, un factor postal nu stia ca la un apartament dintr-un bloc s-a schimbat locatarul si continua sa distribuie corespondenta celui pe care il stia proprietar. Noul proprietar a sarit in sus, foarte suparat, afirmand: „Eu nu tin cutia postala pe post de cos de gunoi!”. Iar daca la actuala perioada de concedii – cand personalul este mai redus si, firesc, activitatea devine si mai dificila – mai adauga si „bucuria” de a fi haituit de caini prin zonele in care ajunge, se poate afirma ca viata de postas, la Breaza, nu-i de invidiat. Si, pana la destinatar, vorba poetului, e-o cale atat de lunga…
Leon CHIRILA
