Se poarta si nobletea titlului de OM
In Breaza, din strada Garii, porneste o straduta greu sesizabila deoarece in cele trei locuinte traiesc rude si si-au facut un gard comun la strada, cu poarta, deschisa mereu pentru cei cu ganduri bune. I-am spus straduta si nu fundatura – cum ar fi tentati unii – deoarece nu vrem ca Intrarea Oitelor, cum se numeste, de fapt, acel loc linistit, de un verde crud, reconfortant, sa primeasca vreun iz… peiorativ. Acolo, intr-una dintre casele bine gospodarite traieste familia lui Viorel si Nicoletei Simion, oameni al caror suflet nu poate fi usor descris in cuvinte. Nobletea lor sufleteasca, dragostea de oameni si, mai presus de orice, iubirea fata de copii ne-au facut sa scriem despre ei si sa prezentam cititorilor fapte demne de acel titlu simplu dar pe care multi dintre noi inca nu l-au dobandit: titlul de OM.
Am scris cu litere mari pentru ca mare este si sufletul lor. Avand un copil – un baiat de toata isprava, Radu – ajuns de-acum la 14 ani, in clasa a VII-a – Nicoleta Simion si-a dorit si o fetita. Soarta i-a dat insa – sau, dupa cum ne declara chiar ea, „Dumnezeu a vrut sa fie asa” – o fetita pe care a luat-o de la un centru de plasament.
Iubirea de copii o invinsese acum aproape cinci ani cand s-a hotarat sa devina asistent maternal si sa o ia in ingrijire pe Madalina, o gagalice de om de-abia trecuta de un an. Poate, atunci, nu banuia ca Mada – cum ii zic toti din casa – se va atasa de ei si ca ei, la randu-le, o vor indragi ca pe propriul copil. Timpul insa, le-a rezolvat pe toate, Madalina (fosta Grigoras) fiind infiata de sotii Simion care au si rebotezat-o in Madalina Elena Simion „ca sa aiba si ea o zi onomastica”.
Dar dragostea de copii nu s-a potolit in familia Simion. Faptul ca chiar doamna Nicoleta Simion a fost infiata la un an si doua luni si a gasit o dragoste materna, fara cusur, in casa Eufrosinei Varna (mama sa adoptiva, acum „vecina” foarte buna si permanent sfatuitor in gospodaria Simion) a determinat-o sa mai ia in plasament un copil necajit, a carui mama este retinuta, pentru o vreme, in penitenciar. Calin Catalin Botezatu – trecut si el de cinci ani, s-a alaturat astfel celorlalti doi copii ai sotilor Simion fiind luat de Nicoleta de la Centrul de Plasament Ploiesti. Si, pentru ca noul membru al familiei sa se simta la fel de bine alaturi de ceilalti doi copii, Nicoleta Simion l-a botezat cu numele sau, astfel ca si mezinul „Cata” are, la Sf.Nicolae, ziua onomastica.
Ce ar mai fi de spus despre acest mic univers de suflete umane care traiesc intr-o armonie de invidiat ? Ca gospodaria mare, bine ingrijita, cu confort ireprosabil, asigura tuturor o viata tihnita, care da fiecaruia – mai mare, sau mai mic, satisfactiile pe care multi dintre noi poate ca nu le au. Fiecare copil are camera lui, jucariile lui, iar ajutorul celor mari pentru cei mici se manifesta permanent. Am remarcat armonia si intelegerea perfecta dintre copii – iar fotografia ilustreaza, cred (ca si albumele pe care ni le-au prezentat) aceste relatii care, cu siguranta, sunt urmarea conditiilor de viata asigurate de Viorel – care „lucreaza la Uzina Mecanica din oras” si Nicoleta Simion – pe care ne permitem sa o numim asistent maternal specialist !
… La 40 de ani si, respectiv 44, Nicoleta si Viorel se pot considera o familie implinita. Munca cinstita, dragostea si respectul fata de oameni, credinta in Dumnezeu i-au facut fericiti si se bucura de viata – repet – asa cum multi dintre noi nu au posibilitatea. O singura durere ii paste, insa, pe sotii Simion: momentul despartirii de Catalin, ce va avea loc odata cu plecarea sa la mama naturala. „Ne va fi foarte greu cand va pleca, deoarece l-am considerat, permanent, ca pe copilul nostru” – ne-a declarat Nicoleta Simion. Dar va ramane cu nemarginirea bucuriei, a satisfactiei, ca inca o viata s-a bucurat si a ramas in sufletul ei !
