Dusa cu vorba, o familie tanara a pierdut dreptul de a dobandi un teren
Pamantul a reprezentat, ani la rand, laitmotivul conflictelor rurale in care taranul roman, folosindu-se de talentele sale in manuitul sapei sau al altor ustensile contondente, a cautat sa-si faca dreptate dupa bunul sau plac. Violenta primitiva si rezultatele acestui tip de demers – de multe ori dramatice – au pornit, ca si acum o suta de ani, din lipsa aplicarii corecte si echidistante a legilor statului, in detrimentul omului simplu, dar in beneficiul smecherilor, al potentatilor locali si al pilelor acestora. Nici in zilele noastre lucrurile nu stau mai bine. Daca n-ai pe nimeni cu relatii suspuse, statul te lasa de izbeliste. In acest ton se deruleaza si povestea lui Costel Tanase, un tanar din Barcanesti, care s-a increzut, ani la randul, in bunavointa alesilor locali, dar care au calcat stramb la capitolul „incredere”.
Costel Tanase locuieste in Romanesti, domiciliul sau fiind compus dintr-o casuta saracacioasa, situata la cativa zeci de metri, in lateral, fata de Drumul National 1. La cei 32 de ani ai sai, omul nostru si-a construit micuta locuinta pe o suprafata de pamant care, cel putin conform actelor, i-a fost acordata, cu drept de folosinta de la primarie. Povestea parcelei incepe pe vremea comunistilor cand tatal lui Costel a primit, in urma inregistrarii sale la CAP-ul comunal, ca lucrator, bucata de teren de 2400 de metri patrati. Primaria din Barcanesti i-a dat aceasta parcela in conformitate cu legile de atunci, suprafata fiind tipica pentru fiecare lucrator inregimentat la Cooperativa Agricola de Productie din Barcanesti.
Pamantul cedat la Sfantu-asteapta
Dupa Revolutie, situatia taranilor, fosti lucratori in CAP-uri, a devenit brusc, extrem de dificila, in urma distrugerii sistematice a acestor unitati de catre potentatii post-decembristi. Autoritatile s-au hotarat ca parcelele date in folosinta oamenilor sa fie cedate cu tot cu dreptul de proprietate aferent. In timp ce tatal lui Costel imbatranea, tanarul nostru avea planuri marete de viitor. Dintre acestea, dorinta de a se insura si de a avea copii. Bucuria formarii unei familii a fost umbrita de decesul tatalui sau care, in afara de terenul de la primarie, alta bruma de avere n-a avut pentru a lasa mostenire fiului. Pe terenul ramas de la parinte, Costel a reusit, in cativa ani de munca in Romania si cateva luni de cules capsuni in Spania, sa-si ridice o casuta formata dintr-o camera si un pod, plus curtea ramasa din suprafata de 2400 de metri, primita de tata de la defunctul CAP, cu douazeci de ani in urma. Costel avea pana-n treizeci de ani si dreptul, conform varstei, sa primeasca de la Primarie o bucata de teren, pentru casa. Primarul Gheorghe Dima l-a dus cu vorba, spunandu-i sa ramana linistit pe acel petic de pamant, “ca nu i-l va lua nimeni”. Costel a ramas cu promisiunea verbala, iar proprietatea – nereglementata in acte.
„Stai linistit ca se rezolva”
Anii au trecut iar pe Costel nu l-a mai cautat nici un functionar de la Primaria Barcanesti, pentru rezolvarea problemei cu titlul de proprietate. Vecinii din jur care au fost in aceeasi situatie cu tanarul, in mod ciudat, isi solutionasera problemele. Vazand ca nu-l mai “deranjeaza” nimeni cu vreo vizita, Costel si-a luat inima-n dinti si a batut, din nou, la usa biroului primarului: „Stai linistit, ca de acolo nu te muta nimeni”, i-a spus edilul. Tanarul i-a replicat respectuos ca ar dori si el sa-si rezolve problema locativa pentru a putea primi corespondenta, pentru a-si trage gaze si alte chestiuni necesare intr-o gospodarie. Mai ales ca s-a insurat inainte de 30 de ani si, conform legii, ar fi avut dreptul la o bucata de pamant oferita de primarie. Primarul l-a dus din nou cu vorba. Vremurile au trecut, iar tanarul Costel a “sarit” de cei 30 de ani impusi de lege pentru a primi teren in vederea construirii unei locuinte.
Aproape dat afara …
Tanarul a facut cerere scrisa, iar raspunsul i-a taiat respiratia: „Suprafata este detinuta in mod abuziv de dumneavoastra, fiind la dispozitia comisiei locale de aplicare a fondului funciar”. Asa a uitat primarul Dima de toate promisiunile in ciuda faptului ca terenul nu a fost revendicat de nimeni. Dupa ani de amanari, Costel Tanase a trecut de varsta cand avea dreptul la o suprafata acordata, conform legii, tinerilor casatoriti.
Sebastian IGNAT
