Dulcineea si Mecena, nume proprii, devenite substantive comune
Prin explicarea numelor proprii Dulcineea si Mecena, devenite substantive comune, raspundem unor tineri. Totodata, ii avem in vedere pe acei cititori ai nostri, care ar dori sa-si imbogateasca vocabularul activ.
Dulcineea se numea iubita lui Don Quijote de la Mancha, personajul principal al romanului omonim, scris de spaniolul Miguel de Cervantes Saavedra (1547-1616).
Devenind substantiv comun, a capatat intelesul „iubita” si se scrie, desigur cu litera initiala minuscula: Fiecare baiat are o dulcinee.
Mecena (Caius Cilnius Maecenas), cavaler roman (69-8 i.H), a incurajat literatura si artele. I-a sprijinit financiar pe multi artisti si scriitori, indeosebi pe Horatiu (Quintus Horatius Fllacus: 65-8 i.H.), pe Virgiliu (Publius Vergilius Maro: 70-19 i.H) si pe Propertiu (Sextus Aurelius Propertius Carrus: 47-15 i.H).
Spunem despre cine ii sponsorizeaza pe creatorii de opere artistice ca este un mecena.
Din cuvantul de baza „mecena” s-a format, cu ajutorul sufixului „t” termenul derivat „mecenat”, al carui inteles este ” opera de binefacere a unui mecena”.
In introducere am folosit sintagma „vocabularul activ”. Aceasta semnifica totalitatea cuvintelor pe care un vorbitor le exprima des.
Iar cele care sunt folosite rar de acelasi vorbitor alcatuiesc vocabularul pasiv.
Vocabularul activ difera de la un vorbitor la altul. Cu cat este mai intinsa cultura generala a unei persoane cu atat si vocabularul sau activ este mai bogat.
Se cuvine sa mai aratam ca fondul principal de cuvinte sau fondul lexical principal este partea vocabularului necesara fiecarui vorbitor ca sa comunice cu oricine dintre vorbitorii aceleiasi limbi. Asta inseamna ca, spre deosebire de vocabularul activ, care-i diferit de la vorbitor la vorbitor, fondul lexical principal este acelasi pentru toti oamenii care se exprima in aceeasi limba.
Mihai Stere DERDENA
