Tichie de… parlamentar
Nu l-o fi facand haina pe om, dar se vede de la o posta cand imbraca un coate goale, un marlan, o toapa sau un parvenit ! Mai ales cand posesorul nu-si mai incape in piele si defileaza, mandru, pe holurile Parlamentului. Aerul din salile de sedinta nu prea le prieste multora, decat cel mult cat sa voteze la doua maini-impopotonate si ele de ghiuluri, sa mai traga un pui de somn si sa lanseze, de la tribuna, ineptii ori atacuri. Nu sta nobletea in camasile cu monograma, luate la set cu cateva sute de euro si nici macar in costumele Armani ori Hugo Boss ! Un mandat sau doua de parlamentar mai cizeleaza pe ici pe colo, mai ascunde, sub o dara de parfum original, damful de prostie revarsata, dar, pana la urma, ceea ce este de vazut se vede, iar ceea ce este de auzit se aude. Se simte, de departe, cine are si cine n-are stofa, chiar daca nu afiseaza un costum ultimul racnet si nici nu-l trag in jos pretinse bijuterii de familie, mostenite de la unchi si tati plecati la cele sfinte. Sunt fara indoiala si cateva figuri care chiar merita sa fie remarcate dar, una peste alta, e tare pestrit Parlamentul ! Si se vede de la o posta, fiindca chelul tine mortis sa-i fie vazuta tichia de margaritar. Adusa de cele mai multe ori din cele strainataturi pe unde se calca pe picioare sa faca domniile lor shopping macar o data pe sesiune parlamentara ! Un ruj pentru nevasta, un parfum pentru amanta – astea-s, de fapt, sarea si piperul ce… indulcesc sacrificiul de ales. Un Vanghelie zice ca nu mai face de el, ca primar de sector ce este, vesnic razvratit politic si mare maestru de vanghelioane pentru saraci – sa-si ia camasa de 300 de mii de lei, ca orice amarat de alegator, ci – of course !- din cele cu initiale scrise pe buzunarul de langa inima. Ca doar unul e „Vanghelie care” !
Si ca el-destui…
Luiza Radulescu Pintilie
