* Peste 1.000 de localnici, chiriasi in case retrocedate fostilor proprietari, vor fi aruncati in strada
Un oras care a bifat trei secole de existenta
Istoria orasului Sinaia se pierde undeva in negura secolului al XVII-lea, atunci cind domnitorul Mihail Cantacuzino a hotarat sa ofere un acoperis sihastrilor care stateau „la pustie, sub muntele Buceciului”, ctitorind o manastire (1695) al carei nume amintea de Muntele Sinai, din Egipt.
Zona a ajuns cunoscuta si apreciata pentru peisajul mirific abia dupa ce domnitorul Principatelor Unite, Carol I, a cumparat un teren pe valea paraului Pelesul si l-a insarcinat pe arhitectul Karel Liman sa construiasca un castel si alte cladiri, care sa-l deserveasca. In jurul resedintei de vara a casei regale de Hohenzollern s-a format o comunitate ce avea sa dea nastere actualei statiuni.
De unde a plecat nebunia
„Perla Carpatilor” a fost, dintotdeauna, o statiune montana unde nu foarte multi si-au permis sa-si construiasca resedinte. Casele au fost ridicate de familii chivernisite: politicieni, boieri, industriasi, avocati de renume etc.
De la acest amanunt se trage si drama actuala. Care a fost provocata, in mare parte, de regimul comunist instaurat de trupele sovietice la finalul celui de-al doilea razboi mondial. In 1948, sub Guvernul Petru Groza, Marea Adunare Nationala a votat Legea privind nationalizarea principalelor intreprinderi industriale, miniere, bancare, de asigurari si de transport. Peste alti doi ani, in 1950, razbunarea comunistilor a culminat cu nationalizarea proprietatilor imobiliare – case de locuit si terenuri. Capitalistii erau invinsi „deplin si definitiv” si alungati peste hotare. La Sinaia, ei au lasat in urma sute de cladiri, in care au fost mutati „oameni din popor”. Chiar si familia regala a pierdut Domeniul Peles, celebrul castel transformandu-se in muzeu.
Drama chiriasilor
Fara sa aiba vreo vina, familiile mutate in casele nationalizate s-au trezit, dupa 2001 (anul aparitiei Legii 10, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989), ca se afla intr-un razboi cu fostii proprietari sau cu urmasii lor. Respectivul act normativ a facut dreptate pentru acestia din urma, oferindu-le posibilitatea de a recastiga vechile proprietati – prin notificare, la primariile pe raza carora se aflau. Anterior, exista varianta deschiderii unui proces civil in instanta, lucru care s-a si intamplat, in multe cazuri. Din pacate, soarta chiriasilor a interesat mai putin. Acestora li s-au dat termene clare de parasire a cladirilor in care locuiau de cateva decenii, termene care, in prezent, se apropie de secunda 0.
In Sinaia, aproximativ 600 de familii care au stat cu chirie in fostele case nationalizate risca sa fie aruncate in strada. Si pentru ca nu am putut sa le contactam pe toate, va prezentam doar cateva dintre cazurile disperate, care saptamanal bat la usa administratiei locale, in speranta ca cineva le va gasi si lor o locuinta.
Diaconu Gloria are 71 de ani, un sot de 74 de ani si o fiica de 34 de ani. Stau impreuna intr-o casa pe Bd. Republicii, pe care urmasii fostului proprietar au castigat-o in instanta, in urma cu sase ani. Acum vor sa o vanda si sa-si imparta banii. De aceea, chiriasii au fost anuntati ca trebuie sa evacueze spatiile ocupate in cel mult doua luni. Altfel, vor fi scosi cu forta in strada. „Unde sa ma duc asa batrana ? Si ce o sa faca fata mea ? Noi nu avem nicio vina ca am fost adusi intr-un imobil nationalizat. Ii inteleg pe fostii proprietari, dar as vrea sa primim ajutor, ca doar nu suntem caini sa fim trimisi pe strada”.
Calinescu Olga are 70 de ani si stie ca proprietarul cladirii in care sta cu chirie poate sa o dea oricand afara. A incheiat un contract cu el, dar se pare ca anul acesta intelegerea va pica. „Umblu pe la usa Primariei Sinaia din 1999, doar-doar voi primi si eu o camera, undeva, sa pot muri in liniste. Am prins trei primari: Ion Scaunas, Ion Bucur si Vlad Oprea. Nici unul dintre ei nu mi-a oferit o solutie. Cred ca nici nu i-a interesat prea mult”.
Familia Dumitrache (Cristinel Ilie – sotul si Elena Corina – sotia) stau intr-o casa de pe strada Ferdinand. Proprietarul de drept, fugit in Franta, si-a dat acordul ca imobilul sa fie revendicat in instanta, de o casa de avocatura din Bucuresti. Care a castigat procesul. „Bunica mea cumparase o camera cu dependinte, de la stat, dar am pierdut in instanta, deoarece spatiul respectiv reprezenta mai putin de 50 la suta din suprafata totala a casei. Practic, ramanem pe drumuri. Am facut memoriu la Prefectura, in ianuarie 2006, dar nu am primit niciun raspuns. Primarul Vlad Oprea mi-a spus sa ma adresez presedintelui, ca doar acesta ma poate ajuta. Asa ca ma simt abandonat de autoritati. Sunt disperat”, a precizat Ilie Dumitrache.
Un alt chirias, care nu a avut curajul sa-si dea numele, ne-a spus ca „Multi proprietari incearca sa scoata oamenii afara mai repede, taindu-le accesul la apa potabila, curent electric, gaze etc. Politia nu poate face nimic, spunand ca nu se amesteca in astfel de situatii”.
