Leon CHIRILA
Daca din punct de vedere filosofic exista unitate in diversitate – si are rolul ei teoretic, cel putin – in viata practica, in organizarea si conducerea statului aceasta trebuie sa se exprime clar, fara jumatati de masura, fara…hachite. Adica sa nu existe o unitate asa cum o vad unii, si o alta unitate – la fel de necesara propasirii poporului – inteleasa si aplicata de altii. Cand vorbim despre unitate in cuget si-n simtiri, despre unitatea intregului popor pentru infaptuirea unei cauze comune, cand spunem sa fim toti ca unul, avem o anume jena, expresiile par din alta epoca (in care, e-adevarat, se cam demonetizasera), si nu simtim nici o vibratie a sufletului fata de nobletea unei cauze comune. Interesele fiecaruia, atat de diferite, posibilitatile noastre extrem de diferite de la unul la altul si, mai ales, foarte reduse la foarte multi dintre noi, nu mai pot sta la baza unui avant, a unui imbold care sa te trimita spre acea unitate care, asa cum spuneau pasoptistii, sa faca puterea.
Democratia, si modernizarea, si dezvoltarea, si informatizarea, si cate or mai fi sunt considerate acum, hotaratoare pentru mersul inainte al societatii, iar unitatea umana pare sa treaca pe locul al doilea sau chiar pe un loc de unde nu mai are nici o relevanta. Acum, la noi, despre unitate se vorbeste din patru in patru ani, cand electoratul trebuie unit si…urnit, spre… urnele de vot, ca sa-i aleaga pe cei carora le plangi de mila cand ii vezi cu cata ardoare iti vorbesc despre cat de aproape vor fi de noi in urmatoarea legislatura. Amintiti-va cat de impreunate le erau mainile celor doi lideri ai Aliantei D.A. PNL-PD, pe estrade, si in orice alte ocazii electorale, ca sa ne demonstreze ca forta celor doua partide va aduce romanilor traiul mai bun pe care-l doreau. Si, iata, nu a trecut decat un an si jumatate, pentru ca sa ne dam seama deja, cat de false au fost si declaratiile de-atunci, si impreunarea bratelor celor care ne-au impins la vot. Fostii lideri de-atunci sunt, astazi, in baza falsei unitati pe care ne-au sugerat-o, primii doi oameni in stat, dar despre unitate, despre obiective comune, despre efortul unit al Presedintiei si Guvernului nu s-a vorbit niciodata in anul si jumatate de cand sunt in actuala formula. Unul trage hais, celalalt – cea! Desi marile necazuri produse de inundatii sunt cam pe intreg cuprinsul tarii, desi Romania s-a inclinat pana la pamant in fata Europei pentru a fi admisa in UE – si era necesar efortul conjugat al institutiei prezidentiale si Guvernului, cei care le conduc – fostii frati de cruce cu mainile impreunate electoral – se trateaza acum cu spatele.
Exemplul lor de ieri, de la Tarlisua, localitate aspru lovita de capriciile naturii, este condamnabil, este de neinteles, este contrar intereselor de unitate a tarii in aceste momente. Fiecare a sosit, din directii diferite, cu elicopterul sau, fiecare a discutat separat cu oamenii. S-au intalnit, e-adevarat, de ochii lumii, la mijlocul unui pod, si au plecat, apoi, in directii diferite. Nimic comun intre cei doi – presedinte si premier – nimic care sa-i uneasca, nimic – in comportamentul si in gesturile lor – care sa-i faca pe oameni sa mai creada, inca o data, in punctele lor de vedere, unite candva. Pentru ca, iata, daca ne referim si la actualele puncte de vedere exprimate, la Tarlisua, de catre premierul Tariceanu si presedintele Basescu, vom observa ca distanta de la Pamant la Luna este mai scurta decat cea dintre opiniile lor. In timp ce seful statului a spus ca nu defrisarile masive din zona ar fi putut influenta producerea viiturilor care au distrus localitatea, prim ministrul a ordonat un control asupra exploatarilor forestiere de pe-acolo. Si-atunci, sa mai vorbim de unitate? Cine sa ne mai uneasca, din moment ce vrajba, competitia, ambitiile, interesele, dorinta de parvenire si cate vor mai fi existat, prin zona asta balcanica, sunt in floare?
