Leon CHIRILA
Ni se va duce gura la urechi tot vorbind despre schimbarea clasei noastre politice, despre ridicarea comportamentului ei la nivelul standardelor care ne-ar permite sa ne ocupam, mai usor, locul intre civilizatiile europene. Tot asteptam o imbunatatire a imaginii institutiilor nationale, supreme, cu speranta ca acelora pe care i-am ales le-a venit mintea la cap si inteleg raspunderea deosebita ce le revine prin reprezentarea intregii natiuni. Dar sperantele si asteptarile noastre, precum se vede, sunt zadarnice. Recenta dezbatere a motiunii de cenzura „Guvernul Tariceanu – fapte si minciuni” a fost iarasi un prilej de balacareala parlamentara, sala cu deputati si senatori transformandu-se intr-o scena cu actori de comedie de cea mai joasa speta.
Motiunea de cenzura nu avea cum sa rastoarne Guvernul, chiar autorii ei nu aveau nici o speranta in acest sens, dar ea putea constitui un prilej ca, la cele 500 de zile de guvernare condusa de Calin Popescu Tariceanu, sa se discute, responsabil, in interesul tarii si al celor care i-au trimis pe respectivii actori in Parlament. Acestia, insa, au facut, ca si in alte numeroase ocazii, tot ceea ce au vrut muschii si mintile lor de bibilica – denigrari si atacuri la persoana, acuzatii ca la usa cortului, ironii de mahala si alte asemenea exprimari – incat au creat impresia unui veritabil cenaclu al mistocarilor. Nimic serios, nimic din care omul de rand (atentie, cetateanul care voteaza) sa inteleaga ceva, sa afle daca-i va fi mai bine asa cum i s-a promis cu 500 de zile in urma. In Parlament, la dezbaterea motiunii, a fost ca si cum „cenaclul mistocarilor” ar fi trebuit sa dea diplome, premii si mentiuni pentru cei cu limba mai ascutita. De aceea, de fapt, nu s-a inteles nici ce-au vrut cei care au propus motiunea, nici ce au dorit reprezentantii puterii. Au vorbit toti aceeasi limba a zeflemelii, spurcata, si defaimatoare, si urata. Aveau, insa, o mare satisfactie sa ajunga la microfoane si sa-si spuna ticluielile, doar, doar, ii vor innegri mai rau pe cei carora li se adresau.
Acesta a fost „dialogul” parlamentar de la dezbaterea motiunii de cenzura si pe cei care nu l-au urmarit ii asiguram ca nu au avut ce pierde. Daca limbile vorbitorilor au fost ascutite, mintile lor s-au dovedit foarte scurte, micronice, incapabile sa redea ceva logic pentru o tara si un popor ce se pregatesc de intrarea in UE, ce-si doresc sa vada indepartate, mai repede, efectele dezastrelor naturale, sa simta la buzunar traiul mai bun.
Am spus toate acestea nu dintr-o pornire impotriva unuia sau altuia dintre partide, nu impotriva unui parlamentar anume, ci doar pentru faptul ca, personal, nu am inteles nimic si nu am vazut rostul unui nou spectacol de circ parlamentar. Polemica, disputa dintre putere si opozitie – desfasurata timp de aproape patru ore – a fost pe cat de obositoare, pe atat de inutila. Iar din alt punct de vedere, romanii nici nu aveau chef, tocmai acum, de un cenaclu al mistocarilor.
