Luiza RADULESCU PINTILIE
Pe principiul ca dusmanul binelui este mai binele, Justitia romana dovedeste ca in primul si in primul rand trebuie sa se teama de ea insasi. Nu pretind ca stiu care este verdictul care ar fi trebuit pronuntat in rasunatoarele cazuri ale lui Patriciu, Miron Cozma, Marian Iancu, Omar Hayssam sau Ovidiu Tender. Domniile lor magistratii au insa o datorie fata de toti cei asemeni mie care au dreptul sa inteleaga de ce e oarba Justitia ! Cand vezi, la buletinul de seara, cum il aduc la audieri pe unul sau altul, iar a doua zi il vezi liber in fata camerelor de filmat rostind ca in sfarsit s-a facut dreptate ce sa crezi ?! Mai ales cand scena se repeta, aproape identica, si saptamana urmatoare. Merge o data de doua ori scuza viciilor de procedura, mai admiti ca n-ai inteles tu, privitor la TV, mersul lucrurilor. Dar cand vine o zi, precum foarte recent, cand aproape erai gata sa te bucuri ca Tender ramane liber – desi nu te leaga nimic de el – in care auzi, dintr-o data, ca, de fapt, va fi reincarcerat, nu te poti duce cu gandul decat la faptul ca justitia si antijustitia merg mana in mana. Instantele isi pun piedica una alteia, magistratii se acuza reciproc si cand nu mai prididesc cu atacurile le transfera in gradina politicului, invinovatitii nu mai inteleg nici ei nimic, iar noi ceilalti- ce sa mai zicem ! Romanii mor cu zile gratie reformei sanitare si cu dreptatea in brate, datorita celei din Justitie. Nu vrem sa fie aceasta circumstanta atenunata pentru ticalosi si ticalosiile lor de care avem parte tot mai des. Poate ca pana la urma cei care au ajuns la beci chiar meritau sa fie acolo, iar cei care respira aerul libertatii au toata indreptatirea. Aceasta este morala pe care trebuie sa o invete bine orice om cinstit din aceasta tara si sa o admita cel care trebuie sa plateasca pentru greselile lui. Numai ca, pana acum, a fost mai clar ca justitia vede ce vrea, cand vrea si pentru cine vrea. Iar cand i se mai si comanda, joaca destul de bine pentru cel care plateste muzica.
