Luiza RADULESCU PINTILIE
Astazi ar putea ramane ultima data de 9 Mai cand romanii sarbatoresc „Ziua Europei” privind, cumva, peste gardul UE. Anul viitor ne poate gasi asezati ,cu toate drepturile,la masa marii familii europene, ciocnind o cupa de sampanie si bucurandu-ne sub focurile de artificii. Deocamdata insa se observa mult mai usor… scanteile scandalurilor care se tin lant, desi se tot incearca ascunderea lor sub paravanul diversitatii de idei. Cel putin pana la 16 mai -anuntata data a prezentarii Raportului de tara- cand este asteptata o indicare ferma a datei aderarii Romaniei. Altfel, mai direct sau mai voalat, s-a lasat sa se inteleaga ca dupa asta isi vor da arama pe fata si membriI Aliantei aflate in fierbere si cei ai coalitiei care sta, adesea, sa se rupa. Un fel de fratietate de ochii Europei, cu batele pitite dupa usa. Numai ca planurile facute la Bucuresti nu se potrivesc cu cele de la… Bruxelles. Potrivit unei stiri de data recenta se pare ca Raportul de tara va ocoli asteptata confirmare a datei de aderare a Romaniei la 1 ianuarie 2007, amanandu-se aceasta precizare mai pana catre toamna. Astfel incat sa nu fie intrerupt ritmul reformelor impuse de procesul aderarii ci,dimpotriva, accelerat.Prelungind totodata si prefacatoria concordiei politice romanesti si nabadaile stinse repede de teama ca nu cumva usa Europei sa ne fie trantita in fata inainte chiar de a fi fost deschisa. Mai o cearta liberalo-democrata, mai o invocare conservatoare a compromisului, mai un acord social-democrat-peremist, mai o rabufnire udemerista – toate-s vechi si trecatoare, cu gandul ca dupa ce parleazul va fi sarit, despartirea nu mai poate fi evitata. Numai ca, deocamdata, planul pare dejucat,obligand inca la bezele facute din varful buzelor – desi dintii se aud scrasnind – si la trasul impiedicat inspre poarta UE. Ca si cum i-ar fi obligat cineva sa-si puna cununiile impotriva propriei vointe ,parteneri de aliante si de coalitii nu pierd ocazia sa-si trimita sageti otravite, cu singura grija ca ele sa nu atraga atentia prea mult in afara. S-au invocat pana si remanieri guvernamentale-cu premier cu tot !- iar palatele Cotroceni si Victoria au fost adesea in mijlocul unui razboi al declaratiilor.Si, daca nu se va gasi mai curand calea de a nu-l transforma intr-un razboi de patru ani, s-ar putea ca anul viitor sa privim Europa si mai de de departe decat astazi.Si ar fi pacat !
