Maria BOGDAN
Mi-e frica sa deschid televizorul. Ce-am sa mai vad? Dunarea, Crisurile si Muresul revarsandu-se; alunecari de teren; o crima oribila; un descreierat care se urca pe stalp, cerand casa de la stat, tutun si vodca; o fetiscana cu aere de vedeta absoluta intrata in gratiile unui oarecare Irinel Columbeanu, personaj caruia i se face mai multa reclama decat oricarui olimpic international sau artist chemat sa cante in toate colturile lumii; divorturile si impacarile duios vulgare dintre Prigoana si Bahmuteanu; sarcina pierduta si plansa national a Romanitei Iovan; cadourile oferite de Mutu sotiei sale Consuello, stire insotita de imaginea doamnei, infasurandu-l cu piciorul pe fotbalistul – sot model; Becali, cu camasa scoasa din pantaloni, savurandu-si clipa de dumnezeire; scelerati cu pretentii de trimisi ai Domnului sau mediatori cu lumea de Dincolo, imaginand cutremure catastrofale; un batalion de vedete cu buricele goale si glas de… sintetizator; emisiuni umoristo-pornografice etc.
In pauza dintre toate aceste prezente de la suburbia culturii, avem filme cu pumni, pistoale, ucigasi in serie, sange si, trecand la lucruri serioase, gen jurnale de stiri, un circ la nivel inalt: Basescu la sprit; Tariceanu – la motociclisti; Gigi Becali numindu-l pe premier „Very Important Papagal”; Nastase si Patriciu – in pelerinaj pe viata la Parchet; Orban – acuzandu-si colegele ca au facut cariera trecand prin asternuturile demnitarilor; PD si PNL – vesnica pereche cu nabadai in patul conjugal; Dan Voiculescu sarind la gatul lui Basescu; scenarii diabolice planuite la Cotroceni; PSD lepadandu-se de Satan; Basescu si Tariceanu, in intrecerea stupida de a ajunge unul mai mult decat celalalt la podul de la Maracineni; prolog la prolog in celebrul caz al rapirii ziaristilor in Irak; Boc repetand ca papagalul ce-i comanda Gurul Cotrocenilor; maghiarii incercand sa forteze autonomia; parlamentari motaind la sedinte; furturi de lideri de partid etc.
De multa vreme nu mai dai peste un lucru serios butonand televizorul. Ai senzatia ca Romania se duce naibii, ca ziua de maine nu-ti ofera nici o speranta. Fiindca nimic important nu se intampla. Lumea politica stie sa se certe si atat. Guverneaza mai putin. Nu tu legi, nu tu investitii majore, nu tu proiecte, nu tu certitudine. Guvernantii sunt ca pompierii. Vin, sting focul si pleaca. Ei se cearta, isi varsa veninul pe micul ecran si se duc.
Punct. Aceasta este arta de guvernare a cvartetului aflat la putere de un an si ceva. Iar Romania si romanii gem de durerea unei vieti pline de neputintele impuse de o astfel de… politica.
