Duminica urmatoare Sfintei Invieri, in Duminica Tomii, in popor se spune ca este Pastele mic, care coincide si cu Pastele Blajinilor. In aceasta zi mai exista o sarbatoare, Matcalaul, despre care se spune ca ar fi fratele mai mic al Pastelui. In unele zone, Matcalaul se serbeaza in lunea sau martea de dupa Duminica Tomei. In aceasta zi exista obiceiul ca tinerii „sa se lege frati”. Aceasta se poate face „pe sange”, „pe pai”, „pe datul mainilor”, „pe par” etc. La „fratia pe par”, cei doi care vor sa devina frati (sau surate), isi smulg din cap cate un fir de par pe care il ingroapa apoi amandoi in acelasi loc, numai de ei stiut. O alta varianta a obiceiului spune ca ritualul infratirii se desfasoara in casa, in jurul unei mese, pe care a fost asezata o turta din faina de grau. Din aceasta turta se decupeaza, cu un ban de argint, o cruce. Apoi se stropeste cu vin, se imparte in mai multe bucati, in functie de numarul de participanti, si se mananca. Banul de argint se imparte si el in tot atatea bucati si este dat suratelor de cruce spre pastrare. Acestea au datoria de a-l pastra cu grija, caci dupa moarte va fi asezat in sicriu, pentru ca ele sa se recunoasca pe lumea cealalta. Pastele mic se tine pentru trai bun in familie si pentru protectia recoltelor. Daca nu se tine, e primejdie de foc. Tot acum, se face pomana pentru morti, oamenii ducand la cimitir carne de miel, oua rosii, cozonac si prajituri.
