Ei nu se sinchisesc sa-si curete santurile din fata casei
Anul trecut, ne-am suparat pe toata lumea. Pe Guvern, pe Tariceanu si Sulfina Barbu, pe cei de la Apele Romane si Imbunatatiri Funciare, pe nori si soare, pe ape, pe prefecti si primari. Ba, la nenorocire, ne-am suparat, sfios, chiar si pe Dumnezeu. Desi tot Cel de Sus i-a facut pe sinistrati sa treaca peste necazul de a-si pierde toata agoniseala de-o viata, in inundatii. Mai rar, insa, oamenii s-au uitat si in fata caselor lor, sa vada ca santurile sunt astupate. Podetele sunt infundate. E drept, nu un sant curatat si adancit ar fi oprit Teleajenul. Sau torentii de pe dealuri. Dar o retea de scurgere a apelor ar face bine oricarui sat. Oamenii – dar si administratiile locale – n-au tras nici o invatatura din intamplarile anului trecut. La Colceag, Fulga, Salciile si Ciorani nu incepuse actiunea de curatenie generala si de decolmatare a canalelor. Dar peste tot edilii spuneau ca vor scoate oamenii la treaba, inclusiv pe cei de la “416” (beneficiarii venitului minim garantat), de … „maine”. Bine ar fi sa vina acest „maine” inaintea ploilor! Fiindca, oricat s-ar zice, conteaza mult un sant, dupa cum conteaza si aruncarea resturilor vegetale si menajere direct in albia apelor ori defrisarile de paduri sau livezi. Ceva de colo, ceva de dincolo, se aduna. Guvernul are vina si responsabilitatile lui, judetul sau primaria la fel, dar e bine sa vada si omul cam ce are de facut. Iar micile amenajari cad in sarcina lui directa. Nu le face, isi merita soarta!
M.B.
