Papitoii
Desi multi cunosc semnificatiile proverbului „Nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala!”, mai sunt tot felul de papitoi care se cred mai catolici decat Papa si isi permit sa dea verdicte fata de un intreg popor. Chiar in prima zi de Pasti, pe un post TV, doi asemenea indivizi – carora, cu siguranta, daca i-ar fi vazut, Nenea Iancu le-ar fi zis ca sunt niste „coate goale, mate fripte” – isi dadeau cu presupusul, cu o anume detasare filozofica, asupra gustului romanilor fata de filmele regizorilor nostri. Facand abstractie ca, inainte de ’89 nu aveam decat un singur post de televiziune – si acela ajuns la doar doua ore de emisie pe zi, dintre care trei sferturi erau omagii pentru „conducatorul iubit” – ca despre cablu TV nici nu putea fi vorba, iar filmele pe casete erau de domeniul SF, cei doi imberbi, carora abia le picase casul de la gura, se intreceau in a-i zeflemisi pe cei care stateam la cozi ca sa ne procuram un bilet la un film, chiar romanesc. Impertinentii, desi aveau si o statistica din care reiesea ca mai bine de 15 milioane de romani vizionasera un film de productie indigena, ii tot dadeau cu gura ca ar fi fost o mare prostie sa mergi atunci la filme romanesti, cu poante rasuflate, cu dialoguri de tot rasul. Era, pur si simplu, o nerusinata bascalie la adresa „prostilor” care se duceau, in vremurile acelea, la filme. Pentru ei, si filmele, si regizorii dinainte de ’89 erau total rasuflati, fara calitati artistice, si de aceea pareau tentati, in orice moment, sa rada ca prostii. Pentru ca, intr-adevar, cei doi papitoi nu erau decat niste prosti, a caror bruma de cultura ar fi disparut la prima raza de soare, adica la o eventuala replica cu adevarat intelectuala.
Cu alte cuvinte, la 16 ani de la caderea unui regim ce nu-i oferea romanului decat doua ore de emisiune TV, un papitoi nu are dreptul sa-i condamne pe cei care mergeau la filme in „epoca” apusa si, cu atat mai putin, sa dea verdicte asupra gusturilor unor oameni care si atunci, ca si acum, doreau, totusi, sa traiasca.
Leon CHIRILA
