La mustata!
In randurile de fata nu ne vom referi la mustata propriu-zisa, ci la o anume situatie specifica, din practica vietii, cand un eveniment, un fapt dintre atatea, o persoana trec inainte sau depasesc, cu putin, alte evenimente, fapte, persoane. In astfel de situatii spunem, uzual, ca lucrurile s-au petrecut „la mustata”, cel depasit fiind, de multe ori, compatimit pentru doza de nesansa care l-a impiedicat sa se afle in avans fata de ceilalti ori celelalte. Argumente care sustin expresia cu pricina sunt destule si nu trebuie sa cauti prin cartile de istorie, prin tratate, prin Cartea recordurilor pentru a-ti da seama ca, aproape zilnic, competitia umana, sociala, economica, politica ne ofera tot felul de exemple.
Foarte recent, in alegerile din Ungaria si Italia, castigatorii s-au detasat „la mustata” fata de cei care, de-acum, vor fi in opozitie. Apoi, in sport, sunt atatea cazuri in care, intr-o competitie, invingatorul se impune cu greu, adica tot „la mustata”. Vezi calificarea Stelei in semifinalele Cupei UEFA, dobandita fara a obtine vreo victorie in cele doua jocuri cu Rapid, sau remiza inregistrata de aceeasi echipa Steaua, in disputa cu Dinamo, cand a egalat in ultimele zeci de secunde ale intalnirii. Cum si Dinamo a invins Poli in acelasi stil.
Trecand pe taramul politicii interne, trebuie sa spunem ca si pe aici lucrurile stau cam in acelasi mod. La alegerile parlamentare din 2004, de exemplu, Alianta D.A. a depasit „la mustata” fostul partid de guvernamant, aliat – probabil, neinspirat – cu o alta formatiune care s-a dovedit, apoi, tradatoare. De asemenea, mai daunazi, cand premierul se afla la Strasbourg si lua pulsul organismelor UE cu privire la admiterea Romaniei in UE, Traian Basescu i-a luat fata (sau…mustata!) declarand, de la Cotroceni, ca sigur vom intra in Uniune la 1 ianuarie 2007! Cu alte cuvinte, i-a luat lui Tariceanu tocmai bombonica pe care se pregatea sa ne-a serveasca imediat ce-ar fi ajuns la Bucuresti.
In toate aceste cazuri nu se poate spune ca doar sansa, providenta, norocul fac departajarea „la mustata” intre oameni si evenimente, ci ca, de multe ori, lucrurile se mai si aranjeaza – ortodox sau fara scrupule – cu buna stiinta, tocmai din dorinta de a nu fi pe locul al doilea. Condamnabile – sau nu – situatiile exista si, faptul ca chiar imperii au disparut ori au fost salvate la sau de… un fir de par, ne demonstreaza ca nu doar hazardul este vinovat de respectivele imprejurari, ci si mana, mintea si… mustata oamenilor!
Leon CHIRILA
