„Si a strigat poporul: rastigneste-L pe Iisus si elibereaza-L noua pe Baraba”
Aceste cuvinte desprinse din Sf.Evanghelie a Sf.Ev. Luca cuprind una din cele mai vii tragedii ale sufletului omenesc. In ele vibreaza cele mai sfinte coarde ale dorului de mantuire, nostalgia unui paradis de atata vreme pierdut. In ziua aceea, in care cetatea Ierusalimului se afla intr-o tulburare in care nu mai fusese vreodata, cand multimea se imbulzea ca sa asiste la sfarsitul Unui Osandit – setoasa de sange si de o nefireasca razbunare, portile temnitei s-au deschis spre a-l scoate de acolo pe Baraba, talharul, condamnat la moarte prin rastignire. Fusese spaima acelor tinuturi, condamnat la moarte de Pilat, procurorul roman. Este scos afara din temnita, este dezlegat, dus dincolo de porti si lasat liber. Soarele ii surade, natura il primeste din nou in valtoarea ei. In jurul sau vede lume multa, grabita. Se intreaba ce este. Se freaca la ochi si nu-i vine sa creada ca este liber. Deodata se gaseste in fata celor trei cruci ridicate pe varful Golgotei. Le priveste si ochii lui se opresc o clipa asupra omului din mijloc, pe chipul sau insangerat, cu coroana de spini pe frunte, din care se revarsa valuri-valuri, raze de blandete, de suferinta adanca, impletite cu mare si dumnezeiasca duiosie. Pe buzele rastignitului Baraba observa un zambet parintesc, un zambet nemaivazut la altcineva, izvorat dintr-o mare iubire, si-atunci Baraba intelege minunea care s-a facut cu el, simte ca cel rastignit pe cruce sta in locul sau, ca acesta s-a lasat sa moara pentru el. Privirea ii ramane fixata pe obrazul acela stralucitor, nu mai aude nimic in jur, si cu o constiinta care pare a intregii lumi, intelege jertfa acestei tragedii. Astfel, Baraba devine un reprezentant al omenirii.
Regasind o parte din viata si faptele noastre in Baraba si aducand lacrimile noastre de durere si de pocainta la picioarele Crucii lui Hristos, ne vom afla si noi partasi la Sfanta Inviere, precum si la fericirea de a fi din nou, ca in ziua botezului, impreuna cu Mantuitorul Hristos. Asa sa ne ajute Dumnezeu !
Pr. Stefan Al. SAVULESCU
