Leon CHIRILA
Cea mai mare sarbatoare crestina careia ne pregatim sa-i facem loc in sufletele si casele noastre ne determina, in aceasta perioada, si la niste eforturi – firesti, le-am spune – financiare si chiar fizice. Si, daca in ceea ce priveste timpul necesar cumparaturilor si celorlalte pregatiri propriu-zise pentru Paste fiecare dintre noi, oriunde ar fi angajat, se mai descurca, abordand „frontal” aspectul financiar – indispensabil in rezolvarea problemelor acestor zile – trebuie sa recunoastem ca foarte multi nu stiu, cum se spune, pe unde sa scoata camasa!
Referindu-ne, in primul rand, la acea categorie a pensionarilor – pe care toti o compatimesc dar aproape nimeni nu-i da atentia cuvenita – sa spunem ca ei, inaintasii nostri, parintii si maestrii nostri, oamenii in fata carora trebuie sa ne ridicam palaria se descurca foarte greu sau, nu de putine ori, incearca sa faca abstractie de chiar sarbatoarea Nasterii Domnului. Pensiile care li s-au promis sa ajunga mai devreme nu au fost primite inca, iar acele prime de Paste anuntate de guvernanti pentru cei mai napastuiti dintre pensionari au aceeasi soarta, obligandu-i, astfel, pe seniorii societatii romanesti, la privatiuni cu totul nedorite.
Dar nici pentru celelalte categorii de oameni care se pregatesc de marea sarbatoare a Pastelui situatia nu este mai roz. Preturile multor produse alimentare de sezon aproape s-au dublat, carnea de miel a ajuns la 170.000 kilogramul, iar pentru o bucatica, mai ieftina, lumea se calca in picioare. Aceasta-i situatia oraseanului, cu doua zile inainte de Paste.
Cat despre cei de la sate, talpa tarii are si ea alte mari necazuri. Nu a reusit sa bage sub brazda porumbul, nici toti cartofii si nici alte seminte care ar trebui sa rodeasca peste an. Iar apele, daca vor veni – Doamne fereste! – si prin judetul nostru, ce sa mai zici – va fi prapadul lumii!
Ca urmare, ce ar trebui facut ca oamenii – de la vladica, pana la opinca – sa se descurce, totusi, in paienjenisul greutatilor din aceasta perioada? Ne-ar fi placut ca aceste randuri sa fie incarcate de optimism, de bucuria fireasca cu care sa intampinam, la randu-ne Pastele. Dar suntem obligati de vremuri sa reflectam o atmosfera – nedorita – total descurajanta, pe care nu-i greu sa o observi mai la tot pasul. Doar daca fiecare dintre noi ar fi fost un absolvent al unor cursuri sui-generis in arta…descurcarii, sau ar fi dobandit, prin nastere, acele calitati care sa-l faca abil in a traversa vremuri tulburi si grele si, mai ales, cu bani putini. Caci, nu cred ca exagerez, este, intr-adevar, o arta sa reusesti in aceste zile ca, dispunand de un potential financiar cu totul necorespunzator, sa faci fata, pe langa atator probleme de viata cotidiana, si celor pe care le presupune Sarbatoarea Pastelui. Si, mai ales, sa poti sa spui, fara durere in suflet, cu inima impacata, „Hristos a inviat!”
