Maria BOGDAN
Returul optimilor Cupei UEFA a fost nedrept. Ca multe in viata, dealtminteri. Steaua si Rapid sunt echipe frumoase si parca nu s-ar fi meritat ca una dintre ele sa ramana acasa. Dar, vorba expresiei preferate a fotbalistilor, „asta a fost, viata merge inainte.” Deocamdata, doar Steaua merge mai departe. Rapid isi plange nenorocul. Fiindca, pana la urma, atat i-a despartit pe eurofantasticii romani, bafta.
Razvan Lucescu nu trebuia sa piarda. Dar parca nici Olaroiu. Ambele echipe ar fi fost capabile sa se impuna in fata oricarei formatii din aceasta divizie B a competitiei continentale. Soarta a ales-o pe Steaua.
Si soarta a mai ales ceva: doi antrenori tineri, cu alta conceptie de joc, cu alta tinuta, stil ales. Olaroiu, covarsit de emotiile unei joi magice pentru stelisti, a reusit sa fie extrem de corect in declaratiile ulterioare meciului. Poate in felul acesta, recunoscand sportiv valoarea adversarului, a mai indulcit ceva din durerea rapidistilor. O durere care l-a sufocat realmente pe Lucescu jr.
Noaptea meciului – nu o sa spunem al mileniului, fiindca este evident o exagerare – ne-a scutit de iesirile grosolane tipice lumii fotbalistice. Un pic de rautate s-a simtit la Mircea Lucescu, atunci cand a declarat ca „n-a castigat echipa cea mai buna,” iar Gigi Bacali s-a vazut iar cel mai mare razboinic, victoria facandu-l sa-si piarda chiar mintile, atunci cand a strigat: „Vreau sa fiu cel mai puternic om din Romania”. Chiar si Dumnezeului din Ghencea i se poate ierta insa totul.
Bine ar fi, insa, ca declaratiile sa ramana in aceasta nota. Asta pentru a nu umbri rezultatul, sportivitatea in general. Ar fi pacat sa inceapa cineva, indiferent din ce parte, sa agite laturile in troaca prin care, de multe ori, ii place fotbalului nostru sa odihneasca. Si pentru asta mai ca-ti vine sa-i pui palma la gura lui MM ( Mihai Stoica). Sau lui Gigi Becali. Daca nu cumva chiar si vicepremierului Copos.
Steaua nu are nici un motiv sa nu respecte Rapidul. Si nici invers nu se cade. Ar fi bine ca-n amintirea tuturora sa ramana performata, prima de acest fel, a intalnirii intr-o competitie europeana a doua echipe romanesti. Si mai ales intr-o asemenea faza. Dincolo de asta nu mai incap alte discutii. De-o parte bucurie, de alta regret, dar vorba lor, a fotbalistilor, de castigat are numai sportul romanesc.
