Multi vorbitori pronunta si scriu „«piftele» marinate” in loc de «chiftele» marinate”. Pentru ca de multe ori am citit cuvantul „piftele”, intr-o zi, curiozitatea ne indeamna sa provocam o scurta discutie lamuritoare, pe care o vom reproduce in vorbire indirecta. Am intrebat-o de ce prefera forma aceasta in loc de „chiftele”, Dumneaei ne raspunse ca „chiftele” zic taranii moldoveni, care mai spun „chept, chiatra, chicior, schin, schinare”, in loc de piept, piatra, picior, spin, spinare”. Ii explicaram ca in rostirea „chiftele” nu-i vorba de palatalizare (fenomen fonetic ce consta in a pronunta „chi” in loc de „pi” si „ghi” in loc de „bi” (bine=ghine), ci de respectarea formei lexicale originare, acest termen fiind preluat din turca, limba in care el are forma „kofte”. In limba noastra a patruns in forma „chiftea”, la singular, „chiftele” la numarul plural.
Eroarea de a spune si a scrie „piftea-piftele”, ci nu „chiftea – chiftele” se numeste „hipercorectitudine” sau „hiperurbanism”.
Unii vorbitori merg si mai departe cu acest tip de greseala, zicand „chiftie”, in loc de „piftie”. Vorba „piftie se trage din etimonul bulgaresc „pihtija”. Prin urmare, se cuvine sa pronuntam si sa grafiem formele „chiftea-chiftele” si „piftie – piftii”.
Intelesurile celor doi termeni sunt cunoscute de toti cititorii, asa ca nu le vom insera.
In continuare, sa ne indreptam atentia catre un pleonasm din propozitia „Sloiurile de gheata de pe Dunare impiedica navigatia”, stire difuzata frecvent, in cursul iernii, de un post de televiziune. A spune si a scrie „sloiurile de gheata” este la fel de pleonastic, deci gresit, ca „Am visat un vis” si ca „Am cantat un cantec”. Este bine sa spunem doar „Sloiurile de pe Dunare…”, „Am avut un vis” (Am visat ca…”) si „A interpretat (a intonat) un cantec”.
Mihai STERE DERDENA
