Dan DIMACHE
In timp ce milioane de romani muncesc de rup prin toata Europa, prin Statele Unite si Canada, si peste tot prin lume, pe unde te duce si pe unde nu te duce gandul, firmele romanesti se confrunta cu o criza de personal din ce in ce mai acuta. Nu mai exista forta de munca. Nici calificata, nici necalificata. Nici specialisti, nici tineri, nici ingineri, nici croitorese…
In constructii e cel mai rau. Lipsa de oameni priceputi in domeniu, asa cum s-au pronuntat sindicalistii, s-ar putea sa aduca in Romania, dupa aderare, vreo 50.000 de muncitori din Moldova, Ucraina, Pakistan ! Adevarul e ca n-am vazut patron din constructii, in ultimii ani, care sa nu se planga ca ii pleaca oamenii buni si ca nu gaseste altii care sa-i inlocuiasca pe acestia din urma. Iar atunci cand se mai fac angajari, doua treimi din cei adusi se dovedesc a fi hahalere, betivi, hoti, puturosi.
Iarasi, in industrie, foarte greu se mai formeaza muncitori inalt calificati si specialisti. Generatia tanara lipseste cu desavarsire in unele sectoare, cum ar fi cel al constructiilor de masini. Nu mai gasesti strungar sau sudor sub 40 de ani, forta de munca in acest sector fiind imbatranita, imbolnavita, plafonata. Sumbru viitor! Desi sunt sute de locuri de munca vacante in confectii, femeile nu se mai indreapta spre masina de cusut. Asta din cauza salariilor de batjocura, dar si a patronilor straini provenind in principal din zona asiatica sau din Italia, majoritatea personaje fara scrupule, de slaba factura, veniti in tara noastra ca sa se capatuiasca prin orice mijloace, inclusiv exploatandu-i pe muncitori.
Ca sa scape din clinci, solutia, veti spune, ar fi ca patronii, indiferent de domeniul de activitate, sa ridice salariile. Unii au posibilitatea si chiar o fac, rezolvand automat problemele de personal, pentru ca, totusi, in Romania, daca platesti suficient gasesti oameni capabili. Altii, desi ar avea de unde, nu se indura sa-si vada diminuate profiturile in favoarea celor ce lucreaza pentru ei. Destul de multi, totusi, nu au incotro, din cauza realitatilor economice dure: cresti salariile, maresti costurile, iesi din pret, nu faci fata concurentei, iar in timp, tragi obloanele. Desigur, un investitor adevarat trebuie sa caute intotdeauna sa gaseasca variante ca sa creasca productivitatea si sa elimine astfel de neajunsuri. Nu cumva ajungem aici la o realitate dureroasa daca lucrurile merg prost – si la nivel macroeconomic, si la nivel de firma, vina apartine in cea mai mare masura managerilor, si mai putin executantilor ?
