Leon CHIRILA
Sa fie, oare, si jocul la loto un impozit pe prostie, asa cum l-a numit, cu sute de ani in urma, un cardinal francez? Sa fie, oare, atat de multi prosti – care tot pierd, si doar cativa destepti care se imbogatesc furand din norocul prostilor? Sunt doar doua intrebari carora le caut raspuns de cand am aflat de matrapazlacurile de la varful Loteriei Nationale. Imi pareau, intr-un fel, oarecum suspecte raritatea marilor castiguri si cresterea nesatioasa a pretului biletelor dar nu ma gandeam ce inginerii fabuloase s-au creat mizandu-se pe”prostia” multimii de jucatori la o institutie de stat nationala. Mi-amintesc ca, la inventarea sa, se numea, intr-un fel, Loto popular, deoarece cu numai doi lei de-atunci – e-adevarat, cand „dubla” de paine era 4 lei si era… paine – luai un bilet la loto, cu varianta 3 din 90. Acum, variantele simple – 6 din 49 costa 50.000 lei si, cu toate schemele de joc adaugate „in favoarea” jucatorilor, poturile la categoria I sunt din ce in ce mai rare, in timp ce aud ca leafa directorului Loteriei Nationale depaseste 400 milioane de lei! Situatia nu a trecut neobservata nici de specialistii in calculul probabilitatilor care confirma caracterul cel putin suspect al frecventei castigurilor din ultimii 8 ani. Astfel, in respectivul interval, castigurile mari au devenit tot mai rare, marele pot fiind castigat, in 2005, de numai 6 ori, spre deosebire de anul 1998, cand acelasi tip de castig a fost dobandit de 40 de ori! De asemenea, numarul jucatorilor a scazut, pretul variantei de joc a crescut ametitor, iar institutia a fost “rentabilizata“, creandu-se astfel un paravan in spatele caruia, iata, presa descopera din ce in ce mai multe ilegalitati. Sute de terenuri si sedii neinregistrate in evidenta contabila a acestei institutii de stat; vile „de aur” – de la Poiana Brasov – dobandite de sefii Loteriei Nationale la preturi derizorii, fortand mana castigatorilor, ca sa nu spunem, smecherind sistemul de acordare a respectivelor castiguri; infractiuni la legile statisticii produse ca urmare a unor inginerii prin care se fura, pur si simplu, norocul jucatorilor; tranzactii cu spatii din proprietatea Loteriei care arunca in aer legalitatea; asigurarea de viata obligatorie a angajatilor Loteriei la o firma privata de care directorul institutiei nu este strain; iar „capacul” il pune acel salariu de peste 400 milioane (incluzand si “comisioanele de succes” – “justificate” legal) pe care acelasi director il obtine lunar de la o institutie a statului!
Culmea este ca Ministerul Finantelor, care nu stim cat de implicat este in afacerile Loteriei Nationale, a incercat sa justifice salariul astronomic al acelui conducator de institutie de stat cu… rentabilitatea asigurata de sef institutiei pe care o conduce. Abia cand si-a dat seama ca totul este cusut cu ata alba, ca ingineriile din Loteria Nationala put de la o posta, ministrul Finantelor a ordonat un control financiar la respectiva “fabrica de bani” care nu-i exclus sa-si livreze productia si in buzunarele celor care o conduc, si in ale celor care o controleaza si o tuteleaza, si in pusculitele partidelor aflate, vremelnic, la putere. Acestea sunt, probabil, mijloacele prin care ni se fura si norocul, pe langa toate celelalte de care am scapat fara voia noastra!
