Cuvant la Duminica a XVII dupa Rusalii
In Sfanta Evanghelie se vorbeste despre o femeie din partile Tirului si Sidonului care a venit la Domnul Nostru Iisus Hristos, rugandu-l s-o tamaduiasca pe fiica ei grav bolnava. Rar se poate afla un astfel de dialog din care sa rezulte taria credintei si roadele ei. Oricate piedici s-au pus in calea credintei femeii cananeence careia ii spunea inima ca Iisus ii va vindeca fiica nu s-a lasat batuta, le-a biruit pe toate si a primit ajutorul cerut, printr-o rugaciune staruitoare, izvorata dintr-o mare credinta. De aceea, pilda ei razbate peste veacuri pana la noi, ca un model vrednic de urmat pentru toti credinciosii. Intr-adevar a fi credincios nu este un lucru atat de usor. Insisi Sfintii Apostoli s-au rugat Mantuitorul spunandu-i: „Doamne, da-ne mai multa credinta”. Credinta este un dar de la Dumnezeu, dar ea a fost data in grija noastra. Noi suntem datori sa o pastram, sa o cultivam si sa o facem aducatoare de roade. Ca sa poti avea credinta vie trebuie si sa ai curajul sa o marturisesti, sa o ingrijesti si sa o doresti printr-o viata curata.
Ca sa putem fi „tari in credinta” trebuie sa ne ingrijim de ea, sa facem exercitii zi de zi pentru pastrarea ei. Credinta se poate ingriji prin practicarea rugaciunii si a vietii morale. Rugaciunile pe care le rostim acasa sau la Sf. Biserica izvorasc din credinta, dar ele la randul lor intretin credinta noastra.
De aceea, in clipele de indoiala sau in clipele grele ale vietii noastre sa nu ne pierdem nadejdea, ci sa alergam inaintea Mantuitorului, rugandu-ne impreuna cu Sfintii Apostoli: „Doamne da-ne si noua mai multa credinta” in veci de veci, Amin.
Preot Stefan Al. SAVULESCU
