Leon CHIRILA
Ani la rand, de aproape un deceniu, UDMR – partidul-asociatie ce reprezinta minoritatea maghiara din tara noastra – s-a cuibarit la sanul puterii. Pentru Uniune nu a contat ca cei care guverneaza sunt de stanga sau de dreapta; important era sa-si atinga telurile, de altfel foarte bine conturate, dar si mai bine protejate, mascate, pentru a fi ferite de adevaratele interpretari. Astfel, in 1996, UDMR s-a luat de mana cu CDR si PD, in 2000 a inceput sa deretice prin casa PSD ca un adevarat servitor, iar din 2004 s-a cocotat sus de tot, ajungand sa se aseze confortabil in cele mai inalte fotolii din stat – vicepremier, ministri, secretari de stat, prefecti. A trebuit sa treaca, deci, 10 ani pentru ca organizatia maghiarilor sa-si dea arama pe fata. Ea, prin reprezentantii sai cei mai proeminenti, insista cu ardoare pentru legiferarea statutului minoritatilor – care, la randu-i, ar ridica deasupra Constitutiei – cu alte cuvinte, a legii fundamentale a Romaniei – autonomia culturala. Iar sarpele de la sanul puterii nu s-a multumit sa suga doar de la aceasta, ci incearca sa se infrupte si din tata UE, pe ale carei organisme de conducere se pare ca le-a si imbrobodit. Si cetatenii romani de nationalitate maghiara care, vremelnic, au ajuns in forurile europene nu mai recunosc geografia locurilor natale, pe care le spurca, le sfideaza, arunca cu noroi asupra lor, declarand fara pic de simtire ca nu reprezinta Romania! Dar pe cine reprezentati domnilor Frunda, Borbely sau Bela? Care va este patria in numele careia militati cu atata nelegiuire?
Fireste, daca s-a ajuns pana aici, o vina o au si cei care i-au adapostit la sanul lor pe acesti tradatori de tara; si chiar este curios faptul ca daca un reprezentant din Coalitia puterii a cerut, imediat si expres, iesirea de la guvernare a reprezentantilor UDMR – deci nu ai maghiarimii care nu este in intregimea ei ticalosita – seful Guvernului, nimeni altul decat liderul politic al principalului partid aflat la conducerea tarii a cam scaldat-o, a amanat discutia transanta ca in multe alte dati si a indus o umbra de complicitate, probabil de teama pierderii intregii puteri. Poate ca acum este momentul sa spunem ca cel care, dintotdeauna, a acuzat UDMR de interese ascunse si potrivnice Romaniei, a fost catalogat ca fiind nebun, iar cei care au facut-o sunt obligati sa recunoasca faptul ca a avut dreptate si sa-si ceara scuze.
Cu interesele Romaniei, cu soarta sa si cu viitorul sau nu are nimeni dreptul sa se joace, sa le negocieze, sa le amaneteze, sa le vanda pentru argintii stralucitori ai puterii! Pentru a evita asemenea manifestari ale tradarii este bine ca puterea – oricare ar fi ea – sa nu mai mizeze pe „ajutorul” UDMR care, iata, tocmai cand iti este lumea mai draga, te loveste, miseleste, pe la spate! Decat un prieten tradator, mai bine un dusman ale carei pozitii si tactica le cunosti si-i poti para loviturile; cu alte cuvinte, lepadati sarpele de la sanul de la care nu a vrut doar sa suga, ci sa-l distruga!
