Dragos TRESTIOREANU
Mai intai, propunere facuta pe la urechi, in culise, fuziunea dintre PD si PNL a fost pusa pe tapet, apoi, si public. Motorul initiativei este Partidul Democrat, iar „Gica contra”, cel putin pana in acest moment – liberalii. Aparent, lupta se da pe plan doctrinar. In realitate, daca oamenii lui Tariceanu, sprijinindu-se pe traditia istorica a partidului lor, tin cu adevarat la propria platforma politica, democratii o folosesc mai degraba ca alibi.
Cert este ca, in vreme ce la Centru, unii trag hais, iar altii cea, in teritoriu, liberalii s-au stropsit pe fata. Zice-se chiar ca, in Prahova, ar fi amenintat, deja, cu transferul la… PSD, daca fruntasii partidului accepta renuntarea la propria doctrina, in cazul fuziunii. Bazandu-se pe sondaje, favorabile PD, Emil Boc, presedintele din „Modrogan”, forteaza un raspuns cat mai urgent de la liberali. Pentru ca presiunea apucarii ciolanului apasa si tot apasa. Ce mai conteaza ca pedistilor li s-a cerut un bob zabava, macar pana la finele lunii. Adica pana cand va avea loc Congresul PNL, for indrituit sa ofere OK-ul sau – ma rog – sa-si exprime refuzul vizavi de aceasta unire, pe baza unei dezbateri a delegatilor sai. Deoarece nu prea mai are rabdare ori o fi impins de la spate de cineva, mai degraba, Boc a inceput sa le cam arate pisica colegilor de Coalitie, sugerandu-le ca – daca vor declina oferta – s-ar putea sa devina vioara a doua a Aliantei. Ceea ce, desigur, nu le-ar conveni deloc liberalilor, ademeniti de acelasi fruntas pedist cu promisiunea ca ciolanele se vor imparti fifty-fifty, daca vor raspunde pozitiv. Numai ca, oare cum ar putea PNL sa accepte o asemenea „mezalianta”, atat timp cat presedintele tarii, fostul conducator al PD, face lobby pe fata pentru apropierea de Partidul Popular European – crestin-democrat prin definitie. Si-atunci, ce loc sa mai ramana pentru liberalism in viitoarea constructie politica, o data cu intrarea iminenta, speram, in UE ? Mai-mai ca s-ar rasuci in mormant Bratianu si I.G. Duca, daca ar auzi de… disparitia in neant a partidului ai carui parinti spirituali au fost ! Bine, chestiunile acestea de traditie, doctrina, fair-play sunt rezervate mai ales „maselor largi de membri de partid”, nu celor din motul acestuia. Care stiu una si buna: ori sunteti cu noi, ori treceti pe partea cealalta a strazii ! Demna de a fi luata in consideratie, diplomatia cu care unul dintre liderii PNL, Gheorghe Flutur, temporizeaza ofensiva dinspre PD – cerand comprehensiune pentru actul guvernarii, extinderea epidemiei de gripa aviara picandu-i manusa detinatorului portofoliului Agriculturii – pare a-l lasa rece pe Boc. Primar in exercitiu la Cluj, el induce ideea ca problema actului executiv de la nivel national nu poate devansa politichia, intr-un clasament al prioritatilor Partidului Democrat. Urmasul lui Basescu o tine, deci, pe-a lui: moare cu fuziunea de piept ! N-are importanta chestia cu graba strica treaba ori alte vorbe de duh, menite sa puna pe baze responsabile un act de o asemenea anvergura. Atractia ciolanului creste adrenalina si scade bunul simt al respectarii optiunilor partenerilor de la putere. De pierdut are, cert, increderea concetatenilor in moralitatea esichierului politic autohton. Dar mai conteaza ?!
