Alesul si dezinteresul
Luiza RADULESCU PINTILIE
Daca viata unei asezari s-ar vedea la fel si din biroul primarului si din prispa casei ultimului satean, ne permitem sa credem ca macar jumatate dintre lucrurile care merg prost in prezent – sau nu merg deloc – s-ar indrepta. Numai ca intre cele doua unghiuri de vedere s-a cascat, in multe localitati, o prapastie atat de adanca incat, venit din afara, constati ca administratia si cetatenii au ajuns sa traiasca in doua lumi total diferite. Iar in unele locuri, situatia este asa de grava incat nici in momentele de criza nu se mai gasesc punctele de intersectie. La Moara Domneasca, de exemplu, cu fiecare revarsare a Teleajenului – si au tot fost vreo cinci-sase numai anul trecut – s-a mai subrezit putin puntea care lega autoritatile locale de cetateni. Cele dintai s-au obisnuit sa puna tocita placa a neputintei si sa arunce vina mai sus, pe responsabilii de la Ploiesti si Bucuresti care nu dau bani. Oamenii s-au increzut o data, de doua ori, in vorbe, dar cand au ajuns sa inoate cu totul in noroi in curtile si in casele din care apa le-a maturat toata agoniseala, au inteles ca salvarea nu le mai vine decat de la Dumnezeu. Iar unii dintre ei nu sunt siguri nici daca pe acesta l-ar mai vota! Intre timp, mandatul trece, leafa merge si fara batai de cap, iar Teleajenul tot ceea ce stie el face. La fel pamantul, care o ia la vale, indiferent daca este sambata sau zi de sarbatoare si nu asteapta sa se puna de acord primarul si viceprimarul abia de luni ce-ar fi de facut. Nu sunt de vina sinistratii din Bertea ca oamenii pe care i-au ales la Primarie nu vorbesc aceeasi limba, ca injugati la treburile asezarii trag unul hais, si unul – cea, despartiti de oistea politica ori de aceea a indiferentei. Este aproape criminal, ca primar, sa tolerezi ca tot mai multi oameni sa isi piarda viata sub fiarele si prin cenusa otravita de la fostul combinat Valea Calugareasca, incrucisand bratele intr-o neputinta complice. Sa te multumesti sa faci parte dintr-o comisie care constata abia cand tragedia s-a produs, sa dormi linistit, asteptand ca altii sa se implice, sa nu strigi, sa nu ceri, sa nu impui sa se ia masuri. Fiindca trebuie sa fie clar: nu se sfarseste responsabilitatea celui care sta pe scaunul de la Primarie la poarta unui patron lasat sa-si faca mendrele atat timp cat acestea lovesc periculos in soarta atator oameni.
Sunt multe alte exemple de dezinteres. Acoperit mereu cu scuze si promisiuni, imbrobodit in aura celui care se bate cu morile de vant, dar nu este, chipurile, sustinut si ajutat. Rezultatul ? Sunt tot mai multe asezarile in care ceea ce se vede din biroul primarului spre casa ultimului satean e total diferit de ceea ce se vede din curtea lui nea Ilie spre primarie…
