Toponimul Beilic
Asa se numeste un sat din judetul Buzau. Face parte din cunoscuta comuna Sageata. Mergand, in cateva dati, pe-acolo, am cunoscut cativa localnici. Toti cunoscutii nostri pronunta numele satului lor in trei silabe: Be-i-lic. In maniera cea mai reverentioasa i-am contrazis, precizandu-le ca acest toponim este alcatuit din doua silabe: Bei-lic.
Acum, reproducem din DEX (editia a II-a, pagina 94) intelesurile cuvantului polisemantic „beilic”.
„Beilic, beilicuri, substantiv neutru. 1. Casa in care erau gazduiti beii si alti trimisi oficiali ai Portii Otomane in tarile romanesti. 2. Vanzare fortata de oi in tarile romanesti facuta in favoarea sultanului la preturi fixate de turci; dijma (in oi). 3. Munca efectuata gratuit in folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni”.
Mai precizam ca acest termen este de origine turca, limba in care etimonul are forma beylik. Despartirea in silabe a cuvantului „beilic” este aratata la pagina 83 a DOOM (editia a II-a, 2005). Pluralul „beilicuri” are trei silabe (si nu patru): bei-li-curi.
Conform unui procedeu lexical cunoscut, substantivul comun „beilic” a devenit substantiv propriu (toponim): Beilic.
Iata si alte cateva toponime care provin, de asemenea, din substantive comune: Calarasi, Colibasi, Cranguri, Faget, Gradinari, Hotarele, Manastirea, Munteni, Neamt, Nucet, Podari, Roata, Sageata, Vanatori.
In toate sensurile, termenul „beilic” se pronunta in doua silabe. Precizam si ca adjectivul „polisemantic” si substantivul „polisemantism” inseamna „cu multe intelesuri”, adica este vorba despre un cuvant care poate fi folosit in pluralitate de sensuri, insa in contexte diferite si adecvate.
Se cuvine sa mai mentionam ca termenul „toponim” are intelesul „nume de loc” (localitate, judet, munte etc.).
Mihai Stere DERDENA
