Tare grele sunt canoanele preotilor parohi, de vreme ce pentru a reface lacasele de cult in care slujesc nu primesc nici un ban de la Ministerul Culturii si Cultelor si sunt pusi in situatia de a cersi pe la diferite usi. Caci oricat de binevoitori ar fi enoriasii, tot nu au cum sa acopere sumele imense necesare pentru lucrarile de consolidare, reparatie, modernizare etc. De exemplu, Biserica „Sf. Imparati Constantin si Elena”, din Poiana Tapului, are nevoie urgent de cateva zeci de mii de euro, deoarece este subreda. Preotul paroh Ion Grasu este atat de disperat, incat a trimis o scrisoare la Primaria Busteni, in care se plange de lipsa banilor. „Mentionam ca biserica necesita reparatii incepand de la fundatie si pana la acoperis, si numai cu ajutorul credinciosilor nu putem strange aceste fonduri. Devizul estimativ este de 60.000 de euro doar pentru consolidare”, scrie parintele in adresa trimisa Consiliului Local Busteni.
Iar situatia nu este singulara. Pentru a afla de ce autoritatile bisericesti superioare nu intervin in astfel de cazuri, ne-am adresat protoiereului Gheorghe Lazar, de la Protoieria Ploiesti. Acesta ne-a spus ca „singurele interventii, pentru obtinerea de fonduri, se pot face la Ministerul Culturii si Cultelor, prin intermediul Arhiepiscopiei Bucurestiului, numai ca, de obicei, banii sunt dati doar pentru construirea de noi biserici si nu pentru repararea celor vechi. Aceasta din urma sarcina ramane astfel exclusiv pe umerii enoriasilor”. Cu alte cuvinte, daca administratia din Busteni nu ii acorda ajutor, preotul Ion Grasu trebuie sa cerseasca bani de la cei care vin la slujbe. Problema este ca oamenii sunt saraci si nu au de unde sa scoata zecile de mii de euro. O solutie ar fi ca bogatasii cu vile pe Zamora sa fie mai buni la inima sau mai largi la buzunare…
I.M.
