Iata un exemplu frazeologic, extras dintr-un cotidian in care apar adverbele „mai…inca”, formand un pleonasm destul de suparator: „Vedeta vrea sa-i mai daruiasca micutului Ayan inca o surioara”.
Ca sa nu fi fost pleonastica exprimarea „mai… inca” se cuvenea sa fie folosit doar unul dintre cele doua adverbe. Precizam, in continuare, variantele corecte.
Vedeta vrea sa-i daruiasca micutului Ayan inca o surioara.
Vedeta vrea sa-i mai daruiasca micutului Ayan o surioara.
Oricare dintre cele doua variante corecte putea fi folosita. Insa, scriindu-se „mai” sau „inca” inseamna ca Ayan are deja o sora. Dar pentru ca Ayan nu are nici o sora, niciun frate, inseamna ca din punctele de vedere gramatical si logic ambele propozitii (variante), propuse de noi, sunt corecte, dar neadevarate. Tot neadevarata este, mai ales, propozitia citata, pe care noi am indreptat-o doar in forma, nu si in continut.
Acum, este momentul de a scrie propozitia corecta si adevarata: Vedeta vrea sa-i daruiasca micutului Ayan o surioara.
In acelasi numar de ziar se gaseste inca o informatie falsa. De aceasta data, nu gramatica, nici logica, ci geografia este facuta sa sufere.
Iata textul: „Un grup de 40 de oameni costumati in Mosi Craciuni, multi dintre ei beti, au distrus si jefuit mai multe magazine in centrul capitalei Noii Zeelande, Auckland”.
In realitate, nu Auckland, ci Wellington este capitala statului Noua Zeelanda.
Nu „mai multe magazine”, ci „multe magazine” se cuvenea sa se scrie, avand in vedere ca, in acest context, este inutila prezenta adverbului „mai” nefiind vorba de comparatie.
Mihai Stere DERDENA