La o saptamana de la debutul noului an, iata ca lucrurile au inceput sa-si reia contururile stiute, multi au inceput deja sa-si dea drumul la gura, ceea ce ne permite sa aruncam o privire spre intreg anul caruia ne-am obisnuit, de-acum, sa-i spunem 2006. Fara nici o indoiala, acesta va sta sub semnul sau, mai bine zis, cu sabia lui 2007 deasupra. Daca vom intra sau nu, la 1 ianuarie 2007, in Uniunea Europeana, depinde numai si numai de ceea ce se va intampla in aceste 355 zile care mai sunt pana atunci, perioada in care multi cred ca vor avea loc evenimente „explozibile” care, pana la urma, vor hotari daca vom fi sau nu in UE.
CU OCHII PE RAPORT
Cu siguranta, clasa noastra politica si, in general, toti cei care stiu cate ceva despre canoanele aderarii tarii la UE, freamata de pe acum la gandul ca, in 16 mai, vom lua cunostinta despre Raportul Comisiei Europene, celebrul de-acum „raport de tara”. Este evenimentul care va mobiliza si pana atunci, si dupa prezentarea lui, multe forte – politice, administrative, propagandistice, pentru ca imaginea tarii sa fie cat mai apreciata la Bruxelles, iar faptele actualei puteri – mai usor digerate. De acelasi moment depinde si integritatea actualului Cabinet Tariceanu. Spunem astfel deoarece, daca dupa inundatii si modul cum s-a actionat pentru diminuarea efectelor lor se impunea, pe ici, pe colo, cate o schimbare de ministri, de aceasta data exista parerea unanima ca, pozitiv sau negativ, Raportul de tara va face sa bata vantul prin Palatul Victoria. Si aceasta deoarece, in ambele variante, se impun timonieri mai buni in cateva domenii care trebuie armonizate cu exigentele continentale. Si nu-i exclus sa se umble chiar la fotoliul nr.1 din Palatul Victoria, chestiune dorita de aproape un an de seful statului care, e-adevarat, pana acum nu a gasit un motiv plauzibil pentru schimbarea lui Tariceanu.
NEASTAMPAR BASESCIAN
Ajungand cu referirile la presedintele Traian Basescu, trebuie sa spunem ca si pentru acest an, personajul de Cotroceni are, de pe acum, toate atuurile de a-si confirma neastamparul atat de evident in anul precedent. El are, inca, restante de anul trecut in ceea ce priveste schimbarea sefilor serviciilor secrete, iar recenta demisie a secretarului CSAT – generalul Viorel Burloiu – a inaugurat, de fapt, etapa remanierilor intregii institutii pe care liderul de la Cotroceni si-o doreste fidela, fidela, fidela. Si tot de anul trecut i-au ramas presedintelui neastamparul si aversiunea fata de reprezentantii Justitiei – mai putin, fireste, doamna ministru Monica Macovei – care ar trage Romania inapoi de pe drumul spre UE. Ca atare, abia asteapta sa-i prinda la cotitura si sa-i schimbe cam cum se pricepe domnia sa. Astfel coruptia – care a scazut in Romania, peste noapte, cu cateva procente bune fara a avea insa, vreo proba de mare corupt pedepsit – va fi totalmente anihilata doar prin schimbari preferentiale in organele si institutiile Justitiei. Singura durere este ca iata, nimeni dintre profesionistii Justitiei nu prea mai vrea sa intre in card cu Basescu si Macovei, apropiatele alegeri din Consiliul Superior al Magistraturii – pentru care nimeni nu si-a depus candidatura la sefia institutiei – avand o astfel de conotatie.
PARLAMENTUL PUTERII CONDUS DE OPOZITIE
Cu adevarat incendiar se anunta debutul in activitatea parlamentara, noua sesiune a legislativului acumuland, de pe acum, germenii discordiei duse pana la paroxism. Pe agenda lucrarilor – deja conturata de restantele din precedenta legislatura – se va adauga momentul asumarii raspunderii guvernamentale pentru legile reformei din sanatate. Ca urmare, valvataia din Parlament – cu putere majoritara si opozitie… conducatoare – va fi cu atat mai mare dupa schimbarea sefilor unor spitale de catre ministrul Sanatatii si discreditarea de catre acelasi Eugen Nicolaescu a unor hotarari ale instantelor de judecata. Si nu-i exclus ca, din confruntarile parlamentare pe temele sanatatii, sa asistam chiar la o decapitare; ministrul amintit ar putea fi victima deoarece, si-asa, are cam multe functii si, probabil, se va ajunge la concluzia ca ar fi mai eficient sa se tina doar de cele pe care le poate indeplini onorabil.
Furtunoase se anunta, in acelasi timp, si dezbaterile alesilor pe marginea proiectelor de lege privind administratia si alegerile. Credem ca PD nu se va lasa pana nu va ajunge sa schimbe, legal, si presedintii consiliilor judetene, sens in care nu este exclus ca sa se puna pe tapet, cu mai multa sarguinta, si acel controversat proiect de act normativ care sa combata migratia politica. Sau, poate, chiar ar putea fi lasat in suspensie pana cand actuala putere isi va face plinul de consilieri si primari, dupa care va supune dezbaterii plenului parlamentar, noua atitudine… intransigenta fata de vilegiaturistii politici! Caci, in ceea ce priveste modificarile la Legea electorala, in joc va intra si presedintele Traian Basescu, nu doar opozitia si puterea existente in forul legislativ.Votul uninominal, parlamentul unicameral si chiar referendumul asupra Constitutiei vor da multa bataie de cap alesilor, framantarile lor si disputele anuntandu-se, de pe acum, tensionate, daca nu explozibile.
VOR FI ALEGERI
Vorbind despre perspectiva referendumului pentru modificarea Constitutiei, este necesar sa amintim un anume context in care s-ar putea sa aiba loc. Fiind o dorinta a presedintelui Basescu, acesta i-a si gasit locul in calendarul acestui an. Astfel, in opinia Cotrocenilor, o data cu alegerile europarlamentarilor romani, ar fi bine sa se desfasoare si consultarea poporului asupra modificarilor Constitutiei. Numai ca unii de pe acum vorbesc si contureaza astfel, doua tabere, referitoare la caracterul statului roman; ori republica semiprezidentiala, ori una parlamentara, in acest din urma caz presedintele-jucator urmand sa piarda multe dintre prerogativele pe care acum le exploateaza din plin. In acelasi timp, nu-i exclus ca, atat in functie de raportul de tara, cat si de cum se vor derula lucrurile, in special in ceea ce priveste managementul acestora in perspectiva aderarii la UE – oricand se va produce – sa avem parte de alegeri-alegeri, adica de acele anticipate care se vor dori a aseza mai temeinic clasa politica pe esichier si a structura mai bine fortele politice. Si sa vezi, atunci, campanie electorala, cu scantei, mai ceva ca in noaptea de Revelion!
NELINISTEA DIN PARTIDE
Am lasat la urma referirile la viata partidelor deoarece practic, de la ele si la acestea pleaca si respectiv, se opresc toate. Deocamdata! Astfel, foarte recent (la jumatatea acestei luni), se va reuni Colegiul director al Partidului Democrat care, pe langa stabilirea directiilor de actiune politica din acest an, si-a propus evaluarea ministrilor sai din Guvernul Tariceanu. Cu putina malitiozitate, am spune ca respectiva analiza a activitatii ministrilor a fost amanata de vreo doua ori, ca acum este tardiva, credem, si ca, indiferent de concluziile la care se va ajunge, unii ministri ai PD isi vor lua ramas bun de la Palatul Victoria. De exemplu, poate cineva sa bage mana-n foc pentru ministrul Dobre, de la Transporturi ? La vreo luna dupa PD, si conservatorii se vor intalni „in par” la un congres, in care de pe acum si-au propus sa judece – sub toate aspectele – participarea la guvernare si, mai ales, sa hotarasca daca vor mai ramane in Coalitie. Dar, tot de pe acum, ne permitem sa dam in bobi si sa spunem ca sunt toate perspectivele ca PC sa iasa de la guvernare din cel putin doua motive: 1) Au spus ca daca Raportul de tara va fi favorabil, isi vor considera misiunea indeplinita; 2) In continuare se considera neluati in seama de reprezentantii Aliantei, ba, mai mult, oamenii PC din diferite structuri sunt ori eliminati, ori marginalizati. Despre PSD sa spunem, ca va avea un an, in continuare, dificil, aici gestul de a-l indeparta pe Ion Iliescu din fruntea formatiunii fiind, inca, greu digerat, iar, pe de alta parte, se va mentine, intr-o anume constanta, lupta pentru putere. Poate Consiliul national din martie, ca si Congresul TSD – din octombrie – vor face ceva lumina, dar scanteile vor premerge limpezirii pe care si-o doresc si social democratii, si simpatizantii acestora. Iar in ceea ce priveste PNL, tindem sa consideram ca va fi cel mai linistit partid, cu toate disputele specifice doctrinei si chiar in conditiile in care insusi Tariceanu va pierde fotoliul de premier. Caci despre fuziunea liberalo-democrata, aceasta este, in continuare, un fel de tema de cenaclu in cele doua partide, cu atat mai mult cu cat, deocamdata, fiecare dintre ele se straduieste si face eforturi deosebite sa atraga militanti cat mai multi care sa le reprezinte.
Leon CHIRILA
