Cosmarul este un vis care provoaca sentimente de teama de nedepasit, teroare sau anxietate extrema si are loc in timpul somnului REM (etapa somnului in care apare miscarea rapida a ochilor). Persoana respectiva rememoreaza partial sau in intregime ceea ce a visat si se trezeste speriata. Un alt fenomen inspai-mantator este teroarea nocturna, reprezentata de un episod de teama extrema in timpul somnului, fara a exista rememorarea visului in sine. Atat cosmarurile cat si terorile nocturne se intalnesc la copii mult mai des decat la adulti.
Cosmarurile, spre deosebire de terorile nocturne, pot fi rememorate si sunt insotite de mult mai putina anxietate. Aceste experiente terifiante au tendinta sa apara in perioade de nesiguranta, tulburari emotionale, depresie sau sentimente de vinovatie. Terorile nocturne se petrec in timpul somnului non-REM (fara vise). In timpul acestora, oamenii se trezesc din somn transpirati, cu pulsul rapid, tipand. Nu sunt constienti de mediul inconjurator si nu raspund la incercarile celorlalti de a-i calma. In general, nu-si amintesc ce i-a inspaimantat.
Mai ales in randul adultilor, medicamente ca levodopa, rezerpina, beta blocante si antidepresive, ca si renuntarea la substante psihoactive pot provoca cosmaruri. Alcoolismul e de asemenea, asociat intr-o foarte mare masura cu cosmarurile. Vise inspaimantatoare pot provoca si alte tipuri de medicamente , cum ar fi cele pentru cardiaci, antibioticele, antihistaminicele, supresoare ale apetitului ca fenfluramina, antidepresivele, medicamentele impotriva bolii Parkinson, medicamente impotriva ulcerului.Totusi, multe tratamente nu pot fi oprite brusc fara efecte secundare majore, de aceea este necesara consultarea medicului inaintea oricarei modificari in administrarea lor.
Atat la adulti, cat si la copii, cosmarurile si terorile nocturne pot fi cauzate de evenimente traumatice sau conflicte psihologice nerezolvate, fiind o trasatura destul de frecventa a sindromului de stres post-traumatic.
Desi cosmarurile si terorile nocturne sunt considerate normale in dezvoltarea copiilor,disparand in timpul adolescentei, episoadele frecvente la orice varsta cer o evaluare psihiatrica. Tehnicile de interventie in criza pot fi foarte folositoare in rezolvarea traumelor.
