Cuvant la Duminica a XXXI-a dupa Rusalii
Credinta in Dumnezeu este izvor de multumire, de pace si de fericire in viata. Din multe tablouri biblice, cel care ne impresioneaza mai mult prin maretia lui este acela in care Iisus se afla pe un munte inconjurat de mult popor si invata multimile care il urmau. Muntele nu era prea inalt, langa lacul Ghenisaret si era plin cu maslini. In vale se vedeau apele lacului care se talazuiau in bataia vantului. Aici, pe acest munte, Iisus infatiseaza minunata sa invatatura si caile care duc la fericire. De aceea si muntele se numeste pana in ziua de astazi „Muntele Fericirilor”. Noi auzim la fiecare Sfanta Liturghie aceste fericiri, rostite de Mantuitorul Hristos. De noua ori auzim cuvantul „Fericiti” si de noua ori ni se arata cate o cale care ne duce la fericire. Aceste cai sunt smerenia, blandetea, cainta, dorul dupa dreptate si adevar, milostenia, curatenia inimii, iubirea si savarsirea pacii, marturisirea adevarului si a dreptatii pana la sacrificiu. Desigur credinta noastra in Dumnezeu aduce o raza de fericire si in bucuriile vietii.
„Bucurati-va pururea in Domnul” indeamna neincetat Apostolul Pavel pe crestini. Bucuriile credintei sunt mari, neasemanat mai mari decat celelalte bucurii. Ele sunt bucurii vesnice, sfinte si curate cu adevarat. Credinta ne ajuta sa alegem si sa triem bucuriile cele adevarate de bucurii inselatoare, vremelnice. Sa aratam roadele ei in viata, in pazirea dragostei dintre noi, in implinirea voii lui Dumnezeu caruia se cuvine marire, cinste si inchinaciune acum si in toate zilele vietii noastre, in veci de veci, Amin.
Pr. Stefan Al.SAVULESCU
