Cuvant la Duminica a XXXII-a dupa Rusalii
Din Sfanta Evanghelie care ne descrie minunata intalnire a lui Zaheu vamesul cu Mantuitorul nostru Iisus Hristos se desprind foarte multe invataminte si pentru viata noastra crestina.
Fericita este clipa in care sufletul si mintea lui Zaheu s-au descatusat de robia argintilor si a alergat inaintea lui Iisus. Nestapanit este sufletul lui de a se intalni cu Domnul ca sa vada daca nu cumva se desprinde si pentru el pacatosul o raza de lumina din privirea Mantuitorului Hristos. Daca in viata familiilor din zilele noastre este neintelegere, dezbinare, ura si nemultumiri foarte multe – este pentru ca din familie lipseste lumina lui Hristos, care incalzeste si lumineaza inimile ce si-au jurat credinta si dragoste nemuritoare. In cartea din urma a Sfintei Scripturi, in Apocalipsa Sf.Ioan citim aceste cuvinte: „Iata, stau la usa si bat”. Iisus Hristos va veni in casa si in familia noastra numai daca va fi cineva care sa-i deschida usa. Dumnezeu a binecuvantat familia ca sa apere firea omului de atatea rele, de distrugere si de moarte si sa-l asocieze pe om la opera de continua creatie in lume. Dupa invatatura Sfintei Biserici familia primeste prin taina mintii binecuvantarea lui Dumnezeu si lumina harului ceresc. La stramosii nostri romani era credinta ca fiecare camin este ocrotit de un foc sacru. Acel foc sacru era intotdeauna aprins pe vatra si unul dintre membrii familiei, de obicei matroana, era vestala care pazea sa nu se stinga acel foc sacru. Fiul lui Dumnezeu a venit in lume si s-a intrupat ca prunc nevinovat in sanul unei familii, a familiei sfinte. Sa-L chemam si noi in sanul familiilor noastre ca odinioara Zaheu, ca sa avem bucuria de a auzi cuvintele Lui: „Astazi s-a facut mantuirea casei acesteia in veci de veci, Amin.”
Pr. Stefan Al. SAVULESCU
