SIDA – Sindromul Imunodeficientei Dobandite – a aparut prima data in SUA, in 1981. Prin distrugerea celulelor de baza ale sistemului imun, HIV anihileaza progresiv capacitatea organismului de a se apara impotriva infectiilor si a anumitor forme de cancer. Persoanele diagnosticate cu SIDA sunt vulnerabile pentru anumite infectii, provocate de microbi care de obicei nu imbolnavesc omul sanatos. Acestea le pot ameninta chiar viata. Incubatia bolii este foarte lunga si poate varia de la cateva luni la mai multi ani. Unele persoane infectate cu HIV nu au avut simptome mai mult de 10 ani. Desi nu exista un tratament care sa vindece maladia, sunt cunoscuti agentii terapeutici care incetinesc evolutia bolii si permit controlul si prevenirea majoritatii infectiilor. HIV se transmite prin contact sexual cu un partener infectat si prin contact cu sange infectat. Frecvent, sunt contaminati utilizatorii de droguri intravenoase prin folosirea de catre mai multe persoane a acelor sau a seringilor pe care au ramas mici cantitati de sange provenit de la cineva bolnav. Transmiterea de la pacient la personalul sanitar sau vice-versa, prin intepaturi accidentale, cu ace contaminate sau cu alte instrumente medicale este rara. Aproximativ un sfert pana la o treime din totalul femeilor insarcinate infectate cu HIV si netratate vor transmite virusul copiilor lor, in timpul sarcinii sau la nastere. Riscul ca nou- nascutul sa se imbolnaveasca scade insa semnificativ daca mama este tratata cu medicamentul AZT in timpul sarcinii. Nu exista nici o dovada ca boala se ia prin contact cu saliva, iar studii efectuate asupra familiilor care au membri HIV pozitivi au aratat ca virusul nu se transmite prin contact obisnuit, cotidian, cum ar fi folosirea in comun a veselei, tacamurilor, prosoapelor si lenjeriei de pat, a bazinelor de inot, telefoanelor sau scaunelor de toaleta. HIV nu se transmite nici prin intepaturi de insecte cum sunt tantarii sau plosnitele.
