Mononucleoza este o infectie determinata de virusul Epstein-Barr care se transmite de obicei prin sarut si mai rar, prin tuse. Afectiunea apare mai frecvent la persoanele intre 15 si 35 de ani, aceasta manifestandu-se dupa 4-7 saptamani de la expunerea la virus. Simptomele mononucleozei includ: febra, faringita, cefaleea (dureri de cap), aparitia unor pete albe pe peretele posterior al faringelui (sau pe amigdale), umflarea ganglionilor de la nivelul gatului, oboseala, respiratia dificila, foamea. Complicatiile mononucleozei apar in putine cazuri. Principala complicatie severa care poate aparea este splenomegalia (marirea in dimensiuni a splinei), chiar si ruptura splenica. Dupa infectie, virusul Epstein-Barr persista in nazofaringe si in limfocite toata viata. Dar mononucleoza trece de la sine dupa aproximativ 4 saptamani.
Tratamentul mononucleozei este unul simptomatic si include: repausul la pat, consum de lichide crescut, alimentatie usoara, bogata in vitamine, gargara cu sare sau faringosept pentru durerile de gat etc. Aspirina trebuie evitata de copii, deoarece poate determina sindromul Reye, care este o afectiune serioasa, putand duce si la deces.
Antibioticele nu sunt de nici un folos in cazul mononucleozei. Aceasta este determinata de un virus, iar antibioticele (care distrug bacteriile) nu sunt eficiente impotriva virusilor. In cazul in care afectiunii i se asociaza o infectie bacteriana, se recomanda tratamentul cu un antibiotic prescris de medicul specialist.
Activitatile sportive trebuie evitate timp de 3-4 saptamani de la debutul bolii.
