„Prefer sa plec de bunavoie, decat sa ies pe usa din dos”
– Domnule comisar sef, parcurgeti ultimele examene in dobandirera titlului de doctor in drept. Ei bine, tocmai acum, cand ati ajuns la o incununare a cunostintelor in domeniu, ati hotarat sa iesiti la pensie. De ce nu va mai place Politia ?
– Nu am afirmat niciodata ca nu-mi place politia. Mi-am facut, insa, niste calcule personale, si am ajuns la concluzia ca trebuie sa plec. Peste tot, si cu predilectie in sistemul nostru, se cauta promovarea tineretului. Am stat si m-am gandit ce perspective mai am in acest domeniu si, de ce nu, sa las loc altora. S-au facut anumite reforme, care, dupa parerea mea, nu au fost gandite chiar corespunzator. Poate gresesc eu, dar stau si ma gandesc ca lucrezi atatia ani in Politie – 25 in cazul meu – pentru ca, in ziua de azi, sa nu mai sti ce sa le ceri oamenilor… In sfarsit, trebuie sa facem loc tinerilor, aceasta-i ideea. In plus, nu pot sa neg faptul ca ultimul an, 2005, a fost foarte greu pentru mine. As spune chiar stresant. Toate acestea au contribuit la decizia luata.
– Ati simtit ca ar exista si opinii cum ca n-ati mai fi dorit ?
– Sincer, da. Nu-i o inchipuire, ci o realitate. Nu au fost exprimari directe, ci stiti dumneavoastra cum se procedeaza – barfe, aluzii si alte asemenea. Concluzia ? Mai bine plec eu decat sa-mi caute altul nod in papura. De exemplu, la noi este suficient sa comita subordonatul o abatere, pentru ca masura disciplinara sau de alta natura sa se rasfranga si asupra superiorului. Drept pentru care, mi-am zis ca nu merita sa risc niste drepturi pentru care am muncit o viata, si sa ies pe usa din dos la pensie. Glumind un pic, mai bine acum, in plina glorie, ca la fotbal, sa te retragi, decat sa te dea antrenorul afara.
– Intr-o alta conjunctura structurala – ca functie vorbesc – si intr-o alta formula de echipa a Politiei din Prahova, ati mai fi continuat ?
– Probabil ca da. Ba, de ce sa nu o spun direct, mai mult ca sigur ca as fi ramas in cadrul Politiei.
– Cunoasteti, desigur, ca noi, cetatenii, nu vedem Politia cu cei mai dulci ochi. Sondajele de opinie situeaza aceasta institutie in partea inferioara a credibilitatii din partea populatiei. Cei 25 de ani de experienta v-ar putea ajuta sa gasiti explicatia in domeniu acestei perceptii ?
– Sunt foarte multe de spus. Totul pleaca insa de la educatie. Noi primim cadre care au in jur de 20 de ani. Vin cu anumite reflexe formate, de care este greu sa-i dezveti. Chiar ii spuneam intr-o zi, unui deputat de Prahova, care a fost profesor: „Acestea sunt rezultatele muncii dumneavoastra din scoala si ale familiei. Pentru noi, este greu, daca nu imposibil sa le mai schimbam mentalitatile. Incercam, ce-i drept, sa-i modelam,dar este foarte greu”. Sigur, nu putem generaliza. Sunt si persoane care vad in meseria de politist nu un mijloc de a-si gasi un loc caldut sau de a castiga mai bine. Iertata sa-mi fie modestia, dar in ceea ce ma priveste, asta am vrut sa fac. Am ales aceasta profesie fiindca mi-a placut. Nu m-am gandit la bani sau alte avantaje. Nici nu mi-a trecut prin cap ideea ca-mi voi gasi in politie un loc caldut. Am exercitat aceasta meserie cu pasiune si dragoste. Asta-i tot ce pot spune despre mine, chiar daca par lipsit de modestie. A mai existat si urmatoarea idee: eu si membrii familiei mele traim in societate. Ei bine, tocmai aceasta societate trebuie aparata de catre politie. Dorinta mea a fost aceea de a dormi linistit, stiind ca cineva ma apara.
– Se poate spune ca a fi politist este o vocatie ?
– Cu siguranta. Indiferent ce gandeste lumea despre institutia noastra, eu cred ca, dincolo de sondajele de care aminteati, mai sunt si cetateni care constientizeaza rostul nostru in societate. Revenind la neincrederea populatiei, trebuie sa precizez ca la noi, atunci cand un politist calca stramb, este blamata toata institutia. Fapta lui apare ca fiind comisa de sistem, nu singular, cum ar fi normal.
– Cand credeti ca se va schimba politistul, in primul rand sub aspectul atitudinii sale in raport cu cetateanul serios, pe care, nu in putine cazuri, fie il trateaza cu nepasare, fie vede deja in el un borfas de rand ?
– V-as contrazice, in sensul ca la ora actuala cetateanul onest nu este vazut drept borfas. Asta v-o spun din ceea ce am constatat eu in ultima vreme. Problema se pune altfel in societata noastra. Nu exista acel respect reciproc. Concret, ca sa fii respectat, trebuie, la randu-ti, sa respecti. Eu m-am ghidat dupa acest principiu. Nu am tinut cont niciodata de functie. Fie ca era vorba despre o femeie de seviciu, fie de un deputat, de exemplu, le acord acelasi respect. Revenind la intrebare: borfasii adevarati cum ar trebui tratati, atunci cand aplici legea si ei te injura ? Sa le dam o cafea, in barul unde au facut scandal ? Legea spune sa-i respecti drepturile. I le respectam, dar asta nu inseamna ca nu folosim – cand este cazul, desigur – si forta.
– Revenind la dumneavoastra, aveti ceea ce se numeste planuri de viitor, pentru perioada in care nu veti mai fi in structurile politiei ?
– Fiind obisnuit sa duc o viata activa, cu siguranta nu ma voi retrage in cochilia mea. Concret, nu va pot spune decat ca voi avea grija de casa parinteasca de la tara. In plan profesional, nu se stie inca. Prioritatea numarul unu este, acum, doctoratul, pe care as vrea sa-l sustin cat mai repede. In rest, repet, nu se stie niciodata ce-ti rezerva viata.
Fl.TANASESCU
