Leon CHIRILA
Coruptia a fost si, probabil va exista, cat timp vor fi oameni pe Pamant. Adam a fost corupt sa muste din fructul oprit si de atunci am tot „avansat”, ajungand astazi, cel putin in societatea romaneasca, la devalizari de banci, la vanzarea pe nimic a unor mari intreprinderi, la schimburi de terenuri intre fundul Moldovei si buricul Capitalei, la treceri scandalos de frauduloase peste granita si cate si mai cate. Impotriva unor astfel de practici s-a infiintat justitia, dar la fel de adevarat este ca, de multe ori, si aceasta este egala cu coruptia. Acum, insa, de cand cu conditionarea aderarii tarii la UE de luarea unor masuri clare anticoruptie si cu arestarea coruptilor, autoritatile fac ochii cat cepele si nu mai stiu pe unde sa scoata camasa. Practic, actuala putere – la vremea opozitiei sale – striga din toti rarunchii despre coruptia ajunsa la nivel de politica de stat si acum este chemata sa dea proba de foc a luptei anticoruptie, pentru a oferi celor care i-au crezut – si i-au votat – „un semn de mila mariilor lor”. Numai ca, iata, anticoruptia a ajuns intr-o faza noua care poate fi denumita, fara nici o greseala, telereforma justitiei. Aceasta deoarece, mai marii tarii – responsabili, acum, cu aderarea la UE – se dau de ceasul mortii sa reformeze justitia tarii, considerand aceasta operatiune infailibila. Si se-ntrec ba premierul, ba presedintele sa analizeze situatia, sa-si dea cu parerea asupra felului cum s-a luptat impotriva hidrei coruptiei si, mai ales, sa arate cu degetul cat de vinovati sunt magistratii ca nu au scos de urechi nici un mare corupt ca sa-l arate lumii si, mai ales, UE. Ba asistam – contrar principiului respectarii independentei puterii judecaroresti – la amestec flagrant in treburile acesteia si din partea unor sefi politici locali, ajunsi vremelnic ministri, care isi dau cu presupusul si acuza pe fata magistratii.
Spunand toate acestea nu inseamna ca justitia de azi nu are pacatele ei; le are, sunt chiar unele mari de tot, dar parca nu politic, nu prin masuri administrative se poate schimba stilul de munca al celor care sunt, totusi, singurii indreptatiti sa judece faptele semenilor nostri. Ceea ce se intampla acum – spun cei din interiorul sistemului – „continua amatorismul” in reforma acestui domeniu, „strategiile schioapata”, iar „chestiunile legislative sunt adoptate ad-hoc”. Acestea, in timp ce premierul Tariceanu spune ca are banuieli asupra corectitudinii judecatorilor, deputatul PD – Cristian Radulescu declara ca greul in lupta anticoruptie il duc ministrii PD, iar intalnirea recenta de la Palatul Victoria pe aceeasi tema este „similara Consiliului National pentru Actiuni Impotriva Coruptiei, infiintat in 1996”, ministrul justitiei – Monica Macovei, vrea sa impuna noi criterii de selectie a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii care, in aceste zile, este oaia neagra a justitiei si de pe frontul luptei anticoruptie.
Dupa cum se vede, cam fiecare isi da cu parerea asupra justitiei si anticoruptiei, incat aproape nu mai gasesti un coltisor liber pe ecranele televizoarelor fara acest subiect. Telereforma Justitiei – cu „pivotul” ei, anticoruptia – face valuri din ce in ce mai mari, doar -doar vom impresiona institutiile europene sa creada ca precum am dobandit marea coruptie statala, trambitand-o electoral, tot astfel o vom diminua luand masuri, criticand, desfiintand, pur si simplu, persoane, in studiourile caldute ale posturilor de radio si TV. Caci, precum se vede, nici un alt pachet de reforma nu se arata pentru a starpi, efectiv, coruptia.
