Si in acest Revelion, ale carui ecouri abia s-au stins, romanii au petrecut “in draci”, cu multa mancare si valuri de bautura. De pomina sa fie, vorba unui celebru cantec (de pahar, cum altfel). Contrazicand descrierea neamului desprinsa din folclor in, behaielile disperate ale Mioritei care n-au facut altceva decat sa evidentieze un pesimism notoriu (celebra noastra atitudine mioritica, de apatie), din care ni s-a tras mai tarziu si nedreapta eticheta “mamaliga romaneasca nu explodeaza”. Ca mamaliga noastra “explodeaza”, a dovedit-o acel insangerat decembrie 1989, dar ca aceeasi mamaliga continua sa se reverse in exces, la fiecare sfarsit de an, ne-au dovedit-o toate revelioanele romanilor de dinainte si de dupa Revolutie. In pragul Noului An, la Sinaia si in toate statiunile de pe Valea Prahovei, hotelurile, vilele si pensiunile au fost pline pana la refuz, iar majoritatea turistilor s-au dedat placerilor bahice si pantagruelice aproape fara nici o retinere. Revelionul cu mancare si alcool, cat sa plesneasca matele si sa se infioare ficatii, este tipic spatiului dintre Carpati, Dunare si Mare, fiind taman pe dos in comparatie cu ceea ce se intampla la alte popoare europene. Aceasta idee ne-a fost intarita si de Paul Popa, unul dintre specialistii turismului de pe Vale: “Revelionul cu foarte multa mancare si bautura este tipic romanesc. In America si in vestul Europei, Craciunul este mult mai important si mai bine pregatit. Revelioanele vest-europenilor sunt, de fapt, niste petreceri in aer liber, cu spectacole de muzica, asa cum se intampla, de cativa ani, si in Capitala. La noi, Revelionul nu este o sarbatoare, este o masa imbelsugata. Cred ca, pe undeva, este si putin snobism. Insa, incet-incet, romanii incep sa prefere vilele si pensiunile, care iti ofera mai multa liniste si intimitate, in locul aglomeratiei din marile hoteluri, unde masa festiva cea imbelsugata este atat de impersonala. Cel putin la Sinaia, anul acesta, preturile la vile si pensiuni au crescut mai mult decat la marile hoteluri din centru”.
Ca in Vest, Craciunul este mai important decat Revelionul (cel putin dupa felul in care se sarbatoreste), este, pana la urma, si firesc, avand in vedere semnificatia Nasterii Mantuitorului pentru lumea crestina. Asta nu inseamna ca romanii nu pretuiesc sfanta sarbatoare a Craciunului la fel ca si crestinii de pretutindeni. Poate ca, dupa intrarea in UE, vom adopta si noi modelul occidental de sarbatorire a Revelionului, care sa se lase cu mai putine colici si mai putina mahmureala. Pana atunci, romanii vor continua sa petreca, in noaptea dintre ani, mai abitir decat la nunta, uitand de toate necazurile si de tot pesimismul lor mioritic proverbial.
Adrian BRAD
