„De multe ori, am fost dezavantajati in instanta, pentru ca suntem autoritate publica“
– Primaria Ploiesti este implicata intr-o sumedenie de procese, cele mai multe fiind pierdute de autoritatea publica, lucru care implica uneori despagubiri platite din banul public. Cum comentati acest fapt?
– Da, ultimul proces de acest gen a fost cel prin care societatea Salub a actionat in instanta Primaria municipiului Ploiesti, solicitand plata unor lucrari efectuate in anul 2000 la rampa de gunoi, pe care autoritatea le-a contestat. In acest caz, nu numai ca instanta a dat castig de cauza societatii respective, dar a si reactualizat suma la zi si a aplicat penalitati, ajungandu-se astfel la suma de 4,6 miliarde de lei. Sentinta fiind definitiva si irevocabila, deja am inceput sa o punem in aplicare. Pot sa spun ca instantele s-au pronuntat poate cu usurinta, admitand si acordand aceste plati suplimentare care afecteaza banul public si bugetul local.
– Este cunoscut si litigiul dintre institutia pe care o reprezentati si o alta firma, Condorii Sult…
– Da, sunt patru procese pe rol, insa, avand in vedere ca aceste dosare nu sunt finalizate, este foarte dificil sa facem referire atata timp cat nu au fost epuizate toate caile de atac. Ar fi imprudent. Insa nu-mi e teama sa afirm cateva lucruri: instantele, de regula, si in primul rand cele din Ploiesti – Judecatorie, Tribunal, Curte de Apel – parerea noastra e ca manifesta o atitudine nu tocmai corecta fata de colegii nostri, ce reprezinta in justitie institutiile publice. Consilierii juridici sunt pusi, indraznesc sa spun, intr-o situatie de relativa umilinta. In atare situatie, probabil ca mai importanti sunt avocatii, care pledeaza pe bani multi, decat colegii nostri care se straduie sa sustina interesul public. Este dificil sa lamurim un complet de judecata, mai ales cand interesul public vine in concurenta cu interesul unei persoane fizice sau juridice, in litigii comerciale, inclusiv de contencios.
– Va temeti sa dati acest interviu ?
– Nu. Dar este posibil sa ne aduca deservicii, in continuare. Nu atat noua, ci autoritatii publice, interesului public ca atare. Poate produce o repulsie totala, o antipatie si o actiune concertata.
– Ati actionat, cumva, pana acum fata de deciziile pe care le considerati discutabile ?
– Da. Ne-am permis sa facem sesizari sau sa mergem direct la presedintii de instanta ca sa le aratam unele solutii sau, pana la pronuntare, sa aducem suplimen-tar niste argumente. Uneori ne-au dat dreptate, ne-au spus ca o sa vada ce pot face, dar ca judecatorul este independent. Nu s-a intervenit aproape niciodata.
– Spuneati ca juristii care vin din zona institutiilor publice au parte de un tratament „special” in instanta ?
– Instantele au un soi – poate justificat, poate nejustificat – de infatuare, de detasare, dat fiind statutul dansilor, fata de noi, care nu avem ce face decat sa ne acomodam. Legiuitorul a facut diferenta asta, ca un consilier juridic, care nu e nici judecator, nici procuror, nici avocat, ar fi inferior. Fals ! Pentru ca inclusiv colegii nostri, acolo unde au gasit putina obiectivitate, au castigat procese de miliarde, au castigat parti din patrimoniu s.a.m.d. Dar asta se intampla mai rar.
– Judecatorul este suveran, insa, totusi, trebuie sa dea decizii conform legii.
– Da, dar esti la latitudinea judecatorului, in momentul cand te prezinti in fata instantei. Iti poate admite un act suplimentar, il poate interpreta corespunzator sau nu. Inca ceva, iti poate lua in discutie toate actele introduse la dosar sau numai pe cel solicitat de avocatul partii adverse. Iti poate admite sau nu toate probele, care inseamna si expertize, martori etc. Fiecare proba poate fi apreciata de judecator prin propria lui constiinta.
– O data cu reforma in justitie lucrurile se vor mai imbunatati ?
– Deocamdata, senzatia noastra, a celor care lucram pe aceasta zona, chiar daca nu facem parte din sistem, este ca reforma a speriat. Multe instante au fost practic decapitate, pentru ca nici un judecator nu mai are curajul sa preia functiile de conducere – de presedinte de sectie sau de instanta. Nu ar trebui sa fie problema noastra, dar intr-un fel ne afecteaza. Dat fiind aceste epurari masive, poate exagerez, hai sa spunem dislo-cari, a ramas un deficit de personal. Deficit care a fost acoperit de oameni tineri si foarte tineri. Astfel, din dreptul romanesc e pe cale sa se elimine un lucru esen-tial: practica. Or, acel tanar numit judecator la un tribunal sau la o curte de apel, poate ca vrea, insa nu are experienta sa inteleaga anumite lucruri. De pilda, in spetele unde suntem implicati noi, judecatorul este obligat sa se uite pe o documentatie de urba-nism, pe o documentatie tehnica, pe un act de proprietate emis acum o suta de ani. Nu vreau sa denigrez pe nimeni, insa, in ultima vreme, poate si din motive obiective, noi credem ca nu toate solutiile in litigii au fost unele corecte, prevazute de lege, dar si de partea morala a celui ce le instrumenteaza. Noi reclamam faptul ca, de multe ori, suntem dezavantajati pentru simplul fapt ca suntem autoritate publica.
Daniel DIMACHE
