Detinutii isi fac program de… automutilare
Automutilarea detinutilor din Penitenciarul Ploiesti este un fenomen care nu poate fi negat de catre personalul angajat cu supravegherea acestora si, cu atat mai putin, de catre conducerea inchisorii. Care sunt cele mai frecvente cazuri de automutilare, in ce scop sunt facute ele, cu ce consecinte si alte asemenea aspecte, aflati din discutiile purtate cu comandantul Penitenciarului, Eduard Stasi si psihologul acestei unitatii, Petre Tiganus.
Un pumn de ace pentru o escapada amoroasa
Cauza ar fi, potrivit afirmatiilor psihologului Petre Tiganus, „dezorganizarea emotionala a celor incarcerati. De regula, ea dureaza intre 6 si 8 saptamani, manifestandu-se prin gesturi precum taierea cu lama de barbierit, inghitirea acesteia sau chiar a tacamurilor de masa (furculite, linguri), cuie si te miri ce alte obiecte”. Contextul in care se recurge la automutilare ar fi dobandirea unui nou statut, lipsa prietenilor, vesti proaste primite prin intermediul scrisorilor. Acestea sunt cele mai frecvente cazuri, exceptiile insemnand acte de bravura, pentru impresionarea celorlalti detinuti, castigarea unui rol de lider in celula. In plus, „eroul” este privit cu admiratie de catre ceilalti, fiind considerat drept o persoana curajoasa, care se opune sistemului.
O alta categorie o reprezinta cei care vor sa impresioneze personalul inchisorii, sa fie compatimiti si, de ce nu , pentru a forta conducerea sa le ofere un regim de detentie mai bun.
Meseriasi sunt recidivistii
Adevaratii meseriasi intr-ale automutilarii sunt insa recidivistii. Despre ei se poate spune ca au o „istorie in ceea ce priveste automutilarea”. Baietii stiu momentul oportun in care sa apeleze la astfel de metode. „In iarna trecuta, unul dintre ei a fost dus la Spitalul de Urgenta dupa ce se taiase cu lama de barbierit. Am discutat mai apoi omeneste cu el si, intr-un moment de sinceritate, mi-a spus senin: „Am vrut sa vad cum este luminat orasul de Sarbatori”(Eduard Stasi).
Un alt detinut isi stabilise chiar … program de automutilare. A trecut ceva timp pana cand s-a constatat ca respectivul avea o sora care lucra la Spitalul de urgenta, iar cand aceasta intra in tura, inghitea si el un cui, acolo, pentru „reintregirea familiei”.
Chiar si dragostea face victime printre puscariasi. Caz concret, tot la Ploiesti: a aflat detinutul ca iubita lui este internata, si s-a pus pe mancat portia de ace, doar-doar, odata dus la spital, isi va intalni amorul vietii.
Bravada sau santaj ?!
Exista, ce-i drept, un „Program de reabilitare psihologica” a practicantilor unui astfel de obicei, insa rata automutilarilor se mentine in jurul a 1% din totalul detinutilor. Asta ar insemna, la Penitenciarul Ploiesti, 8-10 persoane care isi vin singure de hac. Comandantul Stasi a tinut sa ne precizeze ca aceasta practica este, in ultima instanta, „o tulburare de comportament inregistrata in orice penitenciar din tara. Este clar ca, odata ce detinutii sunt adusi aici pentru crime, violuri, talharii, inghititul unui pumn de cuie nu mai reprezinta pentru respectivul ceva inedit. Ba, dimpotriva, este fie un act de bravura, fie o forma de a santaja si a obtine sustragerea de la anumite activitati obligatorii”. Cat despre activitati interzise, anul trecut unii dintre ei au fost surprinsi incercand sa puna la fermentat fructe, pentru a-si face rost de bautura”.
Penitenciarul Ploiesti va demara, la finele acestei saptamani, actiunea „Programul detinutului model antiinfractional”, care se va desfasura in colaborare cu Inspectoratul Scolar, Centrul Antidrog, Directia de Sanatate Publica si alte institutii din judet. Dupa ce se vor pune bazele colaborarii dintre puscarie si scoala, de exemplu, vor participa la „seminarii” chiar si-un grup de cinci detinuti. Din aceia model, care respecta regulamentul de detentie, nu inghititorii de furculite, linguri, cuie, ace si alte obiecte.
Fl.TANASESCU
