E U R O L E H A M I T E A ?
Primitor si darnic, romanul nu si-a pizmuit niciodata oaspetii; de asemenea, daca vede ca gaina vecinului este mai grasa, se-nchide in necazurile lui. Dar, de ceva vreme, dupa ce gardurile Europei s-au cam rupt si reusim sa-i vedem maruntaiele – chiar pana-n inima Parisului – romanii au inceput sa tanjeasca dupa conditiile in care traiesc semenii nostri din Occident. Si chiar am sarit in sus de bucurie cand acestia au inceput sa ne ademeneasca cu iaurt si gogosele; adica, sa devenim partenerii lor, tovarasii lor de viata europeana. Bineinteles, romanul s-a gandit atunci, „din prima” – frecandu-si mainile si barba – la plocoanele pe care le-ar putea primi si la pungile de bani care si-ar putea dezlega baierele pentru a-i indulci viata. Astea, de fapt, i-au cam luat mintile, facandu-l sa ridice ambele maini cand a fost vorba despre plebiscit privind aderarea la UE.
Cu timpul, insa, romanasul nostru a inceput sa priceapa cam ce inseamna sa fii european; si a ramas cu gura cascata cand a aflat ca nu are voie sa-si friga gaina pe jarul facut in curte, ca nu mai poate merge la chiolhanuri in padure, ca nu-si mai poate injunghia porcul daca nu-l mangaie sub coada, sau ca nu se mai poate lauda cu zaibarul lui stramosesc. Din aceste pricini, a inceput sa devina…”eurosceptic” – cum spun chiar europenii-europeni. Euro-indiferenta romanilor – calculata in urma unui barometru de opinie – a crescut astfel, numai intr-un an, cu 6 procente, ajungand la un total de 32% din populatia majora a tarii. Sa fie, oare, acesta un semn ca ne-am pricopsit, intre timp, cu vreun virus al eurolehamitei?
Leon CHIRILA
