Napoleonii
Napoleon a ramas de caruta in comparatie cu multi romani. Legenda in care se spune ca facea trei lucruri dintr-o data, a fost depasita de mult de urmasii sai intru latinitate, cu nume lipsite de rezonanta, de pe malurile Dambovitei. Avem senatori carora nu stim cum le ajunge ziua. Sunt prezenti si-n Parlament, pledeaza si la bara, tin ore la facultate, la o alta sunt rectori si gestioneaza din spate si o firma, doua. Tot intr-o singura zi, altii fac si pe alesii neamului, si pe doctorii in spitale, si-n cabinetele lor particulare, dau si audiente la cabinetul parlamentarului din judetul pe care-l reprezinta, eventual sunt si lideri de partid.
Ei, spuneti, ajunge o zi sa faci naveta intre aceste napoleonisme, de la Bucuresti la Cluj, apoi la Mehedinti sau in Prahova? Cum o fi unul prezent si-n blocul operator, si-n banca din Parlament, si la catedra, si-n firma trecuta pe numele nevestelor, barbatilor, mamelor sau matusilor? Uite ca se poate. E ca Napoleon era un neica nimeni in comparatie cu performantele uluitoare ale romanasilor nostri?
Si ne mai miram de ce, de exemplu, Statutul functionarilor publici a fost modificat de 22 de ori, iar legile fondului funciar, cumulat, de vreo suta de ori? Iar in Parlament, asa cum insisi alesii se cred si au pretentii financiare de vedete, sunt oameni inteligenti, foarte inteligenti, daca nu chiar genii, daca sunt capabili sa fie in mai multe locuri in acelasi timp si sa faca mai mult de trei lucruri simultan. Si tataicii care fura cate o motaiala in Parlament sunt supercapabili. Si ai de se scobesc in nas. Si ai de n-au habar sa lege o fraza coerent si corect… La cati au studii juridice, ar fi fost cazul sa avem legi fara fisuri. La cati doctori sunt, ar fi trebuit sa avem un sistem sanitar zidit si de neclintit in acte normative. Si asa mai departe.
E ca Napoleonii nostri sunt mai tari si il fac pe celebrul imparat sa se rasuceasca in mormant de ciuda ?
M.B.
