Saru’mana, conasule!
Crima lumii, nene, daca te iei de un ales al neamului! Ce mai incolo si-ncoace, s-au facut naravasi nevoie mare directorasii din toata Romania daca ii atingi cu vreun cuvintel, ba au luat foc si ai investiti sefi de birou. Acolo, o functie cat de marunta, dar care miroase a sefie, declanseaza niste orgolii cel putin egale cu tiganul care s-a vazut imparat, pe tat-su l-a spanzurat. Voi, prichindeii din imparatia lor, a alesilor si numitilor de partid, aveti a spune doar saru’mana. Saru’mana, dom’ primar, ca asfaltezi din banii nostri o strada. Saru’mna, dom’ parlamentar, ca faci legi. Saru’mana, dom’ ministru, ca mai te repezi si matale pe la un pod sau drum prabusit, sa-i imbii pe constructori sa-l repare mai repede. Ii si vezi, daca le dai cu saru’mana, intinzandu-se a extaz: „Doamne, sunt mare ca si Tine!” Dar daca il intrebi pe Ales de ce naiba se inunda orasul la fiecare ploicica, a luat foc. „Cum iti permiti ganganie de contribuabil sa-mi pui la indoiala geniul si sa ma critici?” Tara a ajuns unde a ajuns prin succesiunea la putere a catorva zeci de mii de astfel de alesi, din categoria Stie tot. Oamenii acestia sunt platiti onorabil spre regeste, din banii nostri, sa faca treaba pentru comunitati tot cu banii nostri. Daca e s-o luam asa, ei sunt mai mult la dispozitia noastra, ci nu invers. Dar cum in Romania totul e cu susul in jos, Alesul abia se indura sa coboare in multime, daramite sa mai dea socoteala si pentru ceea ce face in functia publica pe care o detine. Cu banii pe care-i punem noi la dispozitie, pentru a reconstrui orasele si tara in stil european. Dimpotriva: toti se cuibaresc pe buget, il devoreaza in secret, trag de el in stanga si-n dreapta, iar la fereastra transparentei au „plantat” o armata de functionarasi care-i ascund si pe alesi, si banii publici. La fiecare patru ani se schimba Alesul, dar naravul – ba.
M.B.
