Se ascute lupta…
Daniel DIMACHE
Politica a devenit o stiinta si la noi, desi cei mai multi inca o practica empiric, babeste. Iar practica a demonstrat ca un mandat trece cat ai bate din palme si n-are omul timp sa produca, acolo, ca parlamentar, sef de partid, primar etc, nici macar un milion de dolari, daca nu se misca rapid.
Acum, lumea politica a inceput sa se agite. Tare. Mai devreme decat altadata, cand al doilea an de mandat inca era unul de repaos, de acalmie. Politicienii isi trageau sufletul dupa agitatia de inceput, cand se negociau si imparteau functiile, sferele de influenta. Era un ragaz pentru a se pritoci marile afaceri, aliantele, politicienii mai cadeau la pace, inchideau ochii unii la faptele celorlalti, ajungeau la compromisuri. Ce mai, isi refaceau fortele respectand parca un pact de neagresiune tacit, ce dura pana dupa jumatatea mandatului. Atunci, sabiile erau scoase din teaca.
De asta data, lucrurile sunt luate din pripa. Poate si pentru ca raportul de forte putere-opozitie este unul destul de echilibrat si, de aceea, fiecare parte cauta sa-si consolideze pozitia. Apoi, s-a marit si miza. Sub presiunea externa (vorba aceea: Vrei – nu vrei, bea Grigore agheazma) trebuie sa fie puse pe masa niste dosare de coruptie, si aici puterea, cu toate parghiile in maini, incepe sa cam traga, la foc automat, in opozitie. Deci, jocul politic se transforma, dincolo de cine prinde cele mai tari afaceri, intr-o chestiune de… viata si de moarte. De libertate.
Daca la nivel central, „bubuiala” e una evidenta, supermediatizata, sa stiti ca si in judet se intampla cam acelasi lucru. Iar batalia, se da pe mai multe fronturi: pe cele traditionale, intre putere si opozitie, intre ideologii, intre stanga si dreapta, dar si pe altele, in interiorul aliantelor si chiar in interiorul fiecarui partid. Pe acest din urma palier, disputele le depasesc in intensitate, uneori, pe celelalte. Unitatea de partid e sacrificata adesea in fata intereselor personale si de grup. Cand e nevoie, politicianul tipic al anilor 2005 – 2006 isi trasneste colegul de partid. Bine de tot. La mir, cum zice romanul. Nu prea multi o fac fatis, ci prin cai ocolite. Camaradul de partid, ca si adversarul, poate fi aruncat la presa, precum, in Roma antica, crestinii in groapa cu lei, poate fi scos din afaceri, poate fi atacat lovindu-i prietenii si pe cei ce-l sustin, sau comandand niscaiva dosare penale, pregatindu-i debarcarea din functie si in alte o mie si unul de moduri. Cam asa se face politica in zilele acestea…
